Doar un pas formal – ratificarea de catre Parlamentul federal a Chartei constitutionale si a legii de aplicare aferente – desparte Iugoslavia de semnarea actului de nastere al unei noi entitati in Balcani, uniunea Serbia si Muntenegru, care pune totodata punct final federatiei nascute acum circa 80 de ani.
Documentul, semnat in martie anul trecut, la presiunile Uniunii Europene, a trecut deja de votul parlamentului sarb si al celui muntenegrean. El confera o larga autonomie celor doua state, care vor mai avea de impartit doar politica de securitate si externa, un legislativ si un presedinte federal. Deja moneda este diferita. Uniunea va include, de asemenea, provincia Kosovo, majoritar albaneza, aflata in prezent sub administratie internationala.
Cele doua componente ale uniunii vor putea, dar de-abia peste trei ani, sa abordeze chestiunea independentei, daca doresc. Prevederea vine in ajutorul micii republice a Muntenegrului – 650.000 de locuitori -, care vrea sa se desparta definitiv de Belgrad.
Nascuta in preajma primului razboi mondial, sub numele de Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, Iugoslavia avea sa suporte dictatura monarhiei pana la asasinarea lui Alexandru I, in 1934. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, tara a fost impartita intre puterile din regiune, unele portiuni fiind anexate de catre vecinii fascisti. Croatia si-a declarat independenta, iar Belgradul a intrat sub ocupatie germana.
Miscarea de rezistenta condusa de maresalul Tito a condus la eliberarea Iugoslaviei, transformata in republica socialista. Pentru a-si consolida puterea, Tito a creat o federatie alcatuita din sase membri si a acordat o larga autonomie provinciilor Kosovo si Voivodina, incercand sa contracareze influenta Serbiei.
Au urmat 40 de ani de prosperitate economica, departe de influenta URSS si gratie bunelor relatii cu Occidentul. La moartea lui Tito, in 1980, multi au prezis moartea Iugoslaviei moderne. Dar s-au inselat, cel putin timp de o decada. Sfarsitul anilor *80 a adus Iugoslaviei o situatie financiara incerta (consecinta a boom-ului economic anterior), datorii uriase, o rata ridicata a somajului si reintoarcerea curentelor nationaliste. Din 1991, Croatia, Bosnia, Macedonia, Slovenia au parasit Iugoslavia una cate una, nu fara violenta. A urmat problema albaneza, bombardarea Iugoslaviei de catre avioanele NATO, alungarea lui Slobodan Milosevici de la putere, presedintele care castigase intotdeauna pe mana nationalistilor.
Din acel moment, politica Occidentului fata de Belgrad s-a schimbat fundamental. Nationalistii albanezi din Kosovo si sudul Serbiei au fost tinuti sub control, Muntenegrului nu i s-a permis sa-si proclame independenta (pentru ca aceasta ar fi redeschis problema albaneza intr-un moment foarte dificil pentru intreaga regiune), reformele economice sunt supravegheate. Ceea ce se va numi in curand fosta federatie iugoslava traverseaza acum o perioada de tranzitie, nu lipsita de spasme economice si lupte politice aprige, al carui sfarsit este in momentul de fata incert.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
