Sărăcia și excluziunea socială afectează bunăstarea europenilor și șansa lor de a fi activi social

Un sondaj Eurobarometru privind atitudinile față de sărăcie și excluziune socială, la care au participat 27.000 de cetățeni din toate statele membre ale UE, atrage atenția asupra faptului că 73% dintre europeni consideră că sărăcia este un fenomen larg răspândit în țara lor, în timp ce 89% doresc ca guvernele să întreprindă acțiuni urgente pentru soluționarea problemei. În trei state, membre ale UE din 2004 sau 2007, cel puțin 90% dintre cetățeni consideră că sărăcia este un fenomen larg răspândit. Astfel, 96% din unguri, 92% dintre bulgari și 90% din români apreciază că sărăcia este larg răspândită, în timp ce doar 31% dintre danezi, 34% dintre ciprioți și 36% dintre suedezi cred despre sărăcie că este foarte răspândită. Persoanele sunt considerate sărace când trăiesc dintr-un venit mai mic de 60% din venitul mediu al unei gospodării din propria țară. Cetățenii europeni înțeleg însă diferit sărăcia, 24% dintre chestionați declarând că oamenii sunt săraci când resursele lor sunt atât de limitate încât nu pot participa complet la activitățile societății în care trăiesc. Totodată, 22% dintre cetățenii europeni consideră că un om este sărac atunci când nu-și permite bunurile de bază necesare traiului zilnic, iar pentru 21% dintre cei chestionați a fi sărac înseamnă a trăi numai din mila populației și ajutoare sociale. Comisarul european pentru afaceri sociale, Vladimir Spidla, interpretează aceste rezultate ca o dovadă a faptului că europenii sunt conștienți de problema sărăciei și a excluziunii sociale cu care se confruntă societatea actuală și doresc să vadă acțiuni mai susținute pentru combaterea acestora. Acesta a mai adăugat că majoritatea oamenilor dau vina pe guvernul lor pentru această problemă, iar trei sferturi dintre cetățeni așteaptă în același timp ca Uniunea Europeană să își asume un rol important. Printre multiplele aspecte ale sărăciei și excluderii sociale evidențiate de acest sondaj aflăm că un procent de 16% din populația europeană, adică aproape 80 de milioane de persoane, trăiește sub pragul sărăciei și se confruntă cu serioase dificultăți în privința accesului la un loc de muncă, la locuință sau la servicii sociale și financiare. Printre explicațiile „societale“ cel mai des menționate pentru sărăcie se numără rata ridicată a șomajului (52%) și remunerația insuficientă (49%), alături de prestațiile sociale și pensiile insuficiente, precum și de costul excesiv al unor condiții de trai decente. Cele mai des invocate cauze „personale“ ale sărăciei sunt lipsa educației, a formării și a competențelor profesionale, precum și sărăcia moștenită și toxicomania. Mai mult de jumătate din europeni (56%) cred că șomerii sunt cei mai expuși sărăciei, 41% consideră că persoanele în vârstă sunt cele mai vulnerabile, iar 31% îi menționează pe cei cu un nivel scăzut de educație, de formare profesională sau cu competențe reduse. Circa 9 europeni din 10 sunt convinși că sărăcia limitează șansele de acces la condiții de locuire decente, iar 8 persoane din 10 spun că sărăcia reduce accesul la un nivel superior de educație. 74% sunt de părere că aceasta are un efect negativ și asupra reușitei găsirii unui loc de muncă. Majoritatea europenilor cred că este afectat accesul la educația școlară elementară, iar 54% sunt de părere că sărăcia limitează capacitatea de a menține o rețea de prieteni și de cunoștințe. Cu toate că UE s-a angajat în urmă cu 10 ani să se implice pentru eradicarea sărăciei, un număr însemnat de europeni continuă să trăiască în sărăcie și să aibă un acces limitat la serviciile de bază, precum asigurările de sănătate. Sărăcia și excluziunea afectează atât bunăstarea oamenilor, cât și capacitatea lor de a-și asuma un rol social, împiedicând de asemenea și dezvoltarea economică. Ținând seamă de aceste aspecte, UE subliniază importanța responsabilității colective în combaterea sărăciei, care implică factorii de decizie și actorii atât din sectorul public, cât și din sectorul privat.