Sharon respira singur

Medicii de la Spitalul Hadassah, din Ierusalim, au inceput ieri lungul si complicatul proces de trezire a lui Ariel Sharon din starea de coma artificiala. Si pacientul a inceput sa respire singur: deci creierul functioneaza, sunt semne de activitate cerebrala. Ceva mai tarziu, postul de televiziune Canal 10 anunta ca premierul a miscat o mana: informatie neconfirmata insa oficial. Oricum medicii au evitat sa dea sperante, preferand sa sublinieze de fiecare data ca starea lui Sharon ramane critica.

De fapt, in Israel si implicit in intreaga regiune a Orientului Mijlociu, sunt doua procese care se deruleaza concomitent, mergand paralel si in ritmul unui melc grijuliu sa nu-si distruga casuta din spinare, prudent la fiecare pas. Unul vizeaza evolutia starii de sanatate a lui Sharon. Al doilea se refera la evolutia situatiei din zona. Intreaga activitate a premierului israelian a fost marcata de orice schimbare intervenita in Orientul Mijlociu. Existenta Orientului Mijlociu a fost, la randul ei, influentata de deciziile lui Sharon. Acum, Israelul si impreuna cu el toata regiunea, comunitatea internationala in intregimea ei invata ce inseamna iesirea lui Sharon din scena politica.

Campanie

-Dupa 10 ani de la moartea lui Yitzhak Rabin, maladia premierului Sharon este un nou obstacol in calea artizanilor pacii-, estima ieri fostul presedinte SUA, Bill Clinton, in timp ce Israelul anunta ca locuitorii arabi din Ierusalimul de Est pot participa la campania electorala in vederea alegerilor palestiniene din 25 ianuarie, daca nu apartin nici unei miscari armate. Un gest de bunavointa? Da, atat la adresa palestinienilor, cat si a administratiei de la Washington, care a cerut statului evreu sa permita desfasurarea de operatiuni electorale in Ierusalimul de Est, anexat de Israel in 1067, dar al carui statut definitiv figureaza pe ordinea de zi a viitoarelor negocieri de pace. Totusi, nu vor primi permisiunea de a se implica in aceste activitati -candidatii Hamas-, potrivit ministrului securitatii interne, Gideon Ezra.

Televiziune

Reactia Hamas nu a intarziat sa apara. -Vom desfasura campanie electorala, cu sau fara acordul Israelului. Avem mijloace necesare in acest sens-, a avertizat purtatorul de cuvant al acestei miscari extremiste in Gaza, Sami Abu Zurhi. Hamas, a carei popularitate nu inceteaza sa creasca printre palestinieni, constituind o amenintare serioasa la adresa gruparii Fatah, macinata de coruptie si lipsa de unitate, refuza ideea unei amanari a scrutinului care a fost deja amanat din vara anului trecut. Mai mult, organizatia integrista a anuntat ca a lansat, la sfarsitul saptamanii, un canal de televiziune pentru a raspandi mesajul sau politic si -ideile islamice- dincolo de teritoriile palestiniene.

Dilema

In acest timp, in Israelul care se pregateste si el de alegeri legislative, prevazute pentru 28 martie, prinde tot mai mult contur dilema vietii si a mortii. Unde se opreste viata? Unde incepe moartea? Cazul Sharon a readus in atentie aceasta mare problema dintre realitatea unei lumi seculare si interpretarea unei legi religioase, halakha. Chiar inainte de a sti daca primul ministru va supravietui, religiosii s-au intrebat in legatura cu frontiera dintre viata si masurile aplicate, vezi procedeele medicale, pentru mentinerea pacientului in viata, daca se ridica aceasta problema. Legea evreiasca interzice eutanasierea, dar anumite interpretari autorizeaza ridicarea -obstacolului- ce impiedica sfarsitul natural al vietii, un tub de alimentare sau decuplarea de la aparatele de respiratie artificiala. Decizia finala revine familiei premierului. Dar la cei 77 de ani ai sai, Ariel Sharon ar mai putea, potrivit analistilor occidentali, sa exercite o anume influenta asupra tarii sale daca situatia lui va trebui sa fie decisa in instanta, intr-o societate unde liderii si rabinii nu reusesc sa ajunga la o definitie a mortii.