Țiganii români, cal de bătaie pentru politicienii francezi

Problema romilor nu este nici pe departe una nouă, ea se află pe masa negocierilor dintre România și Franța de peste un deceniu, fără a se ajunge la vreun rezultat. Expulzările care au avut loc cu regularitate în această perioadă reprezintă o veche controversă devenită scandal la nivel european sub președinția lui Sarkozy, care le-a ridicat la rang de program național. Mereu un subiect „colorat“ și cu un impact major asupra populației, romii au fost aduși în prim plan pentru a atrage atenția publicului de la probleme realmente importante și semnificative pentru viața socială. Francezii s-au folosit de problema romilor pentru a eclipsa șiret alte probleme de natură economică cu care se confruntă și au aruncat vina pe emigranții de etnie romă din România și Bulgaria care i-au „invadat“, în special de la aderarea celor două state la Uniunea Europeană.
După un deceniu de tensiuni privind problema romilor care au migrat din România în Franța, țara noastră a semnat un acord-cadru cu Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare (OFII), pentru instituirea, cu titlu experimental, a unui sprijin pentru reinserția familiilor de romi repatriate din Franța. Ministrul francez de Interne spune că Franța va continua să desființeze tabere ilegale de romi și să îi conducă pe membrii acestei comunități, „forțat sau ajutați“, la graniță, pentru a se întoarce în țara de origine, dar va derula și programe de angajare sau școlarizare, atunci când este nevoie. La rândul său, premierul Victor Ponta a asigurat că Guvernul nu se „derobează“ de responsa­bilitatea care-i revine în ceea ce privește integrarea romilor și a apreciat că viitorul comunităților de romi trebuie să fie în Europa, dar în principal în țara de origine.

O chestiune care rămâne nerezolvată

În urmă cu peste 10 ani, în decembrie 2001, a avut loc una dintre cele mai importante discuții dintre reprezentanții Ministerul român de Interne cu omologii lor francezi despre posibilitatea de a trimite înapoi în țară mai mulți copii români care au ajuns în Franța și care erau exploatați de diferite grupuri de infractori, pentru cerșetorie și furt. Aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a înlesnit migrarea romilor în Franța, în baza dreptului la liberă circulație în cadrul Uniunii. Aceștia riscau însă să fie expulzați după trei luni, în lipsa unui domiciliu stabil și a unui loc de muncă. Stabiliți în tabere la marginea orașelor, fără a fi conectați la apă sau electricitate și cu riscul de a fi evacuați de autoritățile locale, romii acceptau repatrierea în schimbul unor sume de bani. Opt mii de romi au fost repatriați în România în 2009, însă, potrivit estimărilor, două-treimi dintre romii expulzați reveneau în Franța.  În iunie 2010, președintele francez Nicolas Sarkozy cerea ministrului de Interne, Brice Hortefeux, să accelereze punerea în aplicare a unui plan de acțiune pentru rezolvarea problemei delincven­ților romi originari din Europa de Est, în special din România. În plus, Nicolas Sarkozy a propus retragerea cetățeniei franceze „oricărei persoane de origine străină care ar fi adus atingere voluntar vieții unui polițist“, jandarm sau altei persoane care reprezintă autoritatea publică. Planul de acțiune al Guvernului din 2010 prevedea facilitarea expulzării oricărei persoane implicate în tulburarea ordinii publice sau care nu este în măsură să își justifice resursele timp de peste trei luni. Repatrierea nu era o strategie nouă, însă legătura stabilită între imigrare și insecuritate i-a atras lui Nicolas Sarkozy critici la nivel internațional, precum și din partea opoziției franceze. Experții Comi­te­tului ONU pentru eliminarea discri­mi­nării rasiale (CERD) au pus Franța în banca acuzaților în cursul examinării politicii sale față de minorități în timp ce Comisia Europeană a amintit că Franța „trebuie să respecte normele“ despre libertatea de circulație și de stabilire a cetățenilor europeni.

Sarkozy, acuzat că s-a folosit de problema romilor în scop electoral

La sfârșitul lunii august 2010, ministrul francez al Imigrației, Eric Besson, a prezentat un bilanț al acțiunilor întreprinse în primele opt luni ale anului, precizând că au fost repatriați 19.024 de străini aflați în situație ilegală, mai puțini decât în primele opt luni ale lui 2009, când au fost repatriați aproximativ 19.456 de imigranți ilegali. Însă obiectivul de 28.000 de expulzări ar urma să fie atins până la sfârșitul anului, sublinia ministrul. Tot la sfârșitul lunii august 2010, ministrul român de Interne de atunci, Vasile Blaga, declara că „din momentul în care un cetățean român se află în situație ilegală în Franța, trebuie expulzat“, dar preciza că „persoanele revenite în România (…) nu figurează în bazele de date ale poliției franceze sau române ca autori ai unor infracțiuni“. Franța a fost criticată în Parlamentul European din cauza politicii sale față de romi, considerată „inaccep­tabilă“ de numeroși eurodeputați și în contradicție cu dreptul la liberă circulație în Europa.
Președintele Traian Băsescu declara în 2010 la Bruxelles, după o întâlnire cu Sarkozy, că „problema punctuală dintre România și Franța o rezolvă România și Franța. ?ê?£i o va rezolva cu inteligență“, cei doi șefi de stat fiind de părere că „problema momentului nu o poate rezolva a treia parte“. La începutul lui 2011, presa franceză semnala că, în ciuda măsurilor luate în Franța, numărul romilor continua să rămână stabil, singura schimbare sesizată fiind degradarea condițiilor de viață ale acestora. Organizațiile neguver­na­mentale franceze au continuat să denunțe politicile „inumane“ ale Parisului față de romi, arătând că situația acestora nu s-a schimbat deloc în bine la un an de la campania de expulzări a președintelui Nicolas Sarkozy. Potrivit asociației Romeurope, „măsurile tranzitorii“ adop­tate de Paris sunt principala problemă, dat fiind că românii și bulgarii sunt tratați diferit de alți cetățeni europeni, având nevoie de permise de lucru pentru a se angaja în Franța. Criticile la adresa președintelui Nicolas Sarkozy au conti­nuat, politica sa, inițiată doar pentru a crește în sondaje, fiind catalogată drept „o încercare lipsită de onoare de a hărțui romii din Franța“, acțiune care s-a dovedit a fi „un eșec“, pentru că romii repatriați în Bulgaria și România s-au întors și trăiesc în condiții mai dure, iar „adevărul trist este că președintele știa ce se va întâmpla“, scria The Independent.

Franța își schimbă atitudinea, dar năravul ba!

Deși problema romilor nu este nici pe departe rezolvată, în ultimele luni s-a simțit o ușoară toleranță din partea francezilor care se axează acum mai mult pe procesul de integrare și nu pe cel de expulzare, cel puțin la nivel declarativ. În 22 august 2012, Guvernul francez decidea să „slăbească constrângerile“ asupra accesului romilor la locuri de muncă, suprimând taxa datorată de angajatori și lărgind domeniul meseriilor la care românii și bulgarii pot avea acces. Pe 25 august, premierul francez Jean-Marc Ayrault anunța decizia Parisului de a negocia cu guvernele României și Bulgariei pe tema romilor și arăta că va solicita o reuniune a Consiliul European în vederea unei soluționări „la scară europeană“ a problemei etnicilor romi. La începutul lunii septembrie, comisarul european pentru Justiție, Viviane Reding, recunoștea într-un interviu pentru Le Monde „o schimbare de atitudine“ a Guvernului francez, care încearcă să îi integreze pe romi, însă Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, se declara, pe 10 septembrie, „îngrijorat“ și solicita Parisului „eforturi suplimentare“ pentru această comunitate. În această vară, mai multe tabere de romi au fost evacuate de către poliție, suscitând un disconfort în cadrul taberei de stânga și protestul unor asociații, în timp ce politica de expulzări colective în perioada lui Nicolas Sarzkozy a provocat critici aspre din partea Comisiei Europene. La sfârșitul lui august, ministrul francez de Interne, Manuel Valls, declara, referitor la pro­blema romilor din România și Bulgaria, că vrea „să înțeleagă de ce nu se desfășoară politici de inserție puternice“. Anterior, el acuza „țările de origine“ că implimentează „politici care discrimnează de decenii aceste populații“, confruntate cu sărăcia, șomajul și analfabetismul. În 11 septem­brie, Manuel Valls declara că Franța „nu poate primi toată mizeria lumii și a Europei“, el spunând că, înainte de sfârșitul lunii septembrie, 7.000 de romi români sau bulgari vor fi repatriați prin sistemul de ajutor pentru reîntoarcere. Comunitatea de romi în Franța este estimată la aproximativ 15.000 de persoane. Manuel Valls a recunoscut că dacă mii (de romi) au părăsit teritoriul francez de la instalarea la putere în mai 2012 a Guvernului socialist sunt „și alții care au sosit“. Ministrul Manuel Valls și ministrul-delegat pentru Afaceri Euro­pene, Bernard Cazeneuve, au venit miercuri, 12 septembrie, în România pentru a încerca să trateze în mod direct problema romilor, relansată în această vară în Franța prin evacuarea taberelor, urmată de expulzări. Președintele Traian Băsescu le-a spus miniștrilor francezei că Bucureștiul nu poate accepta formulări de genul „România e responsabilă de alungarea populației de etnie romă“. „În problema romilor, vă asigur că suntem deschiși la o totală colaborare, inclusiv la retrimiterea de polițiști în Franța, însă nu putem accepta formulări de genul «România este reponsabilă de alungarea populației de etnie romă, care se vede nevoită să se refugieze în Franța». Vreau să știți că România nu își alungă niciun cetățean de pe teritoriul ei“, a subliniat Traian Băsescu.

Irina Popescu