Acasă Interviu Constantin Isac: „M-am dus să-l dărâm pe Nicolae Ceaușescu la costum...

Constantin Isac: „M-am dus să-l dărâm pe Nicolae Ceaușescu la costum si cravată nu ca bagabonții cu pulovere!”(II)

DISTRIBUIȚI

Cotidianul „Curentul” prezintă astăzi, în exclusivitate, a doua  parte dintr-un amplu interviu despre un episod crud al revoluției romåne din decembrie 1989 prin prisma lui Constantin Isac (foto), singurul civil din CFSN  (n.r. Consiliul Frontului Salvării Naționale) care a scăpat din carnagiul din noaptea de 23/24 decembrie 1989 din fața sediului Ministerului Apărării Naționale unde, prin intermediul ordinelor criminale ale lui Nicolae Militaru, au fost masacrați uslașii conduși de colonelul Gheorghe Trosca, în numele legitimării diversiunii teroriste.
De profesie inginer și arbitru internațional de judo, Constantin Isac a fost „omul potrivit la momentul nepotrivit” în decembrie 1989 în scenariul pus în scenă de odiosul general Nicolae Militaru, dovedit spion al GRU (n.r. Serviciul Secret al Armatei Sovietice) în anii 80 de către colonelul Gheorghe Trosca în dosarele „Corbii I și II”. Transferat în structura USLA (n.r. Unitatea Specială de Luptă Anti-Teroristă), colonelul Trosca împreună cu cele două echipaje chemate la MAPN să lupte împotriva teroriștilor au fost măcelăriți în noaptea de 23-24 decembrie 1989 pentru liniștea generalului Militaru, cooptat în noua structură de putere în frunte cu tridentul Iliescu-Roman-Brucan. Scăpånd cu viață din carnagiu, Constantin Isaac a devenit martorul incomod pentru liderii CFSN-ului și trecut la index, după 25 decembrie 1989, rămånånd în literatura de specialitate „civilul care a scăpat cu viață”.

Aș vrea să începem acestă convorbire  cu contextul spațio-temporal în care  ați fost prins în våltoarea evenimentelor din decembrie 1989?Cum a debutat pentru dumneavoastră  momentul 1989 și cum  ați intrat în angrenajul acestor evenimente?

Pentru mine anul 1989 prevestea sfårștiul  comunismului nu numai afară, ci și la noi. De ce spun sfàrșitul comunismului? Înainte de 1989 existau două lagăre: comunist și între ghilimele cel capitalist. Unul era condus de URSS și altul de SUA, mai existånd în acest spațiu geopolitic și o a treia putere care s-a chemat Vaticanul. Lupta dintre cele două sisteme  s-a dus în principal economic dar asta nu înseamnă că nu s-a dus și militar,existand   mai multe conflictele regionale în lumea a treia. În 1989, căderea în Polonia a regimului comunist în urma unei acțiuni duse mai bine de 15 ani de către ”Sindicatul Solidaritatea”, sprijinită odată cu  numirea lui Ioan Paul al-II-lea, de origine poloneză, Papă  la Vatican, concomitent cu alegerea lui Ronald Reaganîn funcția de președinte SUA, au dat startul cruciadei împotriva comunismului. Întrecerea economică  dintre cele două sisteme  s-a sfårșit printr-un fiasco  pentru URSS și implicit pentru țările din  lagărul socialist. Pentru Moscova, războiul din Afghanistan a fost un prim  fiasco, căderea prețului petrolului-al doilea și accidentul nuclear  de la Cernobål- cel de al treilea fiasco. Pierderile financiare au  fost de ordinul  sutelor și miilor  de miliarde de dolari. URSS și statele din lagărul socialist  ajunseseră în colaps.  Dacă  URSS a avut deschiderea prin Gorbaciov, noi nu am avut șansa unui  asemenea lider, ci unul naționalist comunist,  care era de mai multe ori bolnav, prin lipsa de pregătire cat și  înnbolnăvit de sistemul care îl crease și care îl ținea în viață.

Revenind la decembrie 1989 să înțeleg ca în vară posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii  au derulat o serie de emisiuni despre schimbările politice care se desfășurau în statele satelit Moscovei. Erați  la curent cu tot ceea ce se întampla?

Da, eram conectat la evenimente,încercam și eu să lupt împotriva regimului, eram un specialist în profesiune, eram reprezentantul  la trei firme din RFG(n.r. Republica Federală Germania)în Romånia, eram sportiv și  arbitru internațional de judo.  Am avut o primă fază prin  1987 cand într-o ședință de sindicat  am spus că epoca lui Ceaușescu este o epocă  de rahat. În urma acestui gest, am primit amenințări de la Securitate și  de la partid. Practic,disidența  mea a început în 1986, culminînd cu o înscenare a unui  proces de deținere ilegală de valută precum și pe linie sportivă. Fiind un reprezentant  al firmelor din Occident, eram destul de bine apărat.

Erați un mijlocitor între acele firme și  București. Cum v-au  surprins totuși evenimentele premergătoare izbucnirii revoluției din decembrie 1989?

Pe linie sportivă  trebuia organizată  la Oradea în vara lui 1989 dinamoviada de judo. Am fost acolo împreună cu secretarul general al Federației (n.r. Romåne de Judo) și  acolo pe la graniță un cioban cu 400 de oi și cu două ARO a trecut în Ungaria pe la Arad și Nadia Comăneci, care a trecut în Ungaria pe la Oradea. Aceste cazuri arătau vulnerabilitatea sistemului de la noi în timp ce-n Cehoslovacia și Ungaria, granița fusese deschisă  pentru germanii  refugiați din RDG(n.r. Republica Democrată Germania) pentru a putea trece în RFG. În acest sens, granița de vest fusese închisă și toți cei care ar fi  dorit să fugă erau blocați.  Astfel,  absolut tot ce însemna spectacole și acțiune sportive  erau închise. La nivelul partidului, s-a luat decizia ca dinamoviada de judo să se mute la IașI, între 13-14 decembrie 1989.

Dar era si perioda desfășurării celui de-al XIV-lea Congres? Din cåte știm în această perioadă la Iași a izbucnit prima scånteie împotriva regimului comunist?

Congresul a fost în noiembrie 1989. La Iași a fost o primă încercare. Se spera că va fi sprijinită de la granița cu Moldova unde se produsese perestrioka. Pe 14-15 decembrie 1989 sunt  la Iași. Ce însemna dinamoviada? Toate cadrele (n.r. active) sportive  din cadrul  MAI și de la Securitate, ofițeri, subofițeri, soldați  participau la această competiței. La aceasta s-a dat cate cinci zile libere nu numai la cei care au ieșit campioni ci și la cei de pe locul al doilea pană la al cincilea,fapt care dă notă că Securitatea înțelesese ceva despre mersul evenimentelor. La Iași a venit inclusiv generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului.

Ați purtat în acest răstimp vreun dialog cu generalul Iulian Vlad?

Nu, doar la premiere,oficial.

Simultan cu aceste evenimente fusese întalnirea de la Malta dintre Bush și Gorbaciov  din 2-4 decembrie 1989 ?

Știam ce se întamplase la Malta. Inițial nu s-a discutat cazul Romaniei ci schimbarea de sistem. Romania rămăsese ultimul bastion. Așa cum erau informațiile atunci, se stabiliseră  noi sfere de influență și schimbarea lui Ceaușescu. Practic, fostele state socialiste rămaneau sub înfluența URSS iar tarile baltice erau lăsate libere, sub influența Occidentului, în special a SUA.  Ceea ce știam  atunci era că existau mai multe planuri de intervenție  asupra Romåniei, era unul de aplicare  al testamentului Țarului Petru și altul care prevedea libertatea deplină  de acțiune a SUA împotriva comunismului din Panama,a regimului Noriega, sprijinit de Moscova și cuba. Era clar că Noriega a așteptat sprijinul Moscovei și al Cubei care nu a  mai venit după cum și noi am fost lăsați să ne desfășurăm fără nici o intervenție. Cu o lună de zile,(n.r. înaintea izbucnirii revoluției romane), la noi s-a organizat TIBCO(n.r. Targul Internațional București) în octombrie unde am avut convorbiri cu reprezentanții Securității întrucåt eram obligați toți cei care aveam legături cu străinii să prezentăm un raport de lucru și am pus pariu cu ofițerul coordonator pe o ladă cu bere că Ceaușescu nu mai apucă Crăciunul.

Domnule Isac vreau să precizați foarte clar că acele rapoarte pe care  le dădeați  la Securitate erau ca urmare a faptului că  reprezentați acele firme din RFG în Romånia?

Eram obligați prin natura activității  care o desfășuram întrucåt Securitatea controla pe toți cei care aveau legături cu străinii și trebuia  să dăm rapoarte pentru că reprezentam  intersele acelor firme în Romania și invers. Era imposibil să nu fii contactat de Securitate.

Vreau să ne întoarcem la momentul Iași și după aceea, să revenim  la București, la mitingul din Piața Palatului de pe 21 decembrie?

Dacă la Iași, pot să spun că cei de la Nicolina nu au reușit să acționeze  întrucåt au fost influențați mai mult de prezența acelor  sportivi  despre care auziseră diverse povești cum că veniseră să-i  aresteze. Dar nu a fost adevărat deoarece  competiția fusese mutată din alte considerente.

Vreau să vă întreb dacă a-ți știut de crearea unui Front Popular la Iași și de acele manifeste lansate de disidentul Dan Petrescu?

Da, am avut cunoștiință deoarece știam că erau nemulțumiri mari. În special, vorbesc despre cåinele de pază al regimului, activul de securitate și miliție care erau nemulțumiți de lipsa benzinei, de faptul că primeau påine pe cartelă la fel ca  noi toți. Era o nemulțumire generală.  Se vorbea  pe față împotriva regimului. Chiar atunci, în discuțiile purtate în afara competiției, toți își arătau nemulțumirea, de exemplu cel care răspundea la Iași de Miliție se plångea că stătea într-un bloc fără căldură și avea nevasta bolnavă: ”Domne, nu se mai poate așa!”

Se vorbea în råndul acestor oameni (n.r. reprezentanți ai structurilor de forță) de un lider reformator?

Așteptau cu toții să se intervină de la Moscova, nu militar ci pe cale  politică. 

Am găsit într-o carte de memorii în timp ce mă documentam pentru discuția cu dumneavoastră  faptul  că prin  87 -88  la Europa Liberă s-ar fi transmis codificat despre Ion Iliescu, drept  lider succesor ?

Nu…  am ascultat și eu, porniseră încă de prin 1982 – 1983. Era prezentat  Iliescu ca un reformator și ca un fost coleg a lui Mihail Gorbaciov  care a învățat la Moscova, coleg de generație cu acesta. Ascensiunea acestuia a fost oprită după Timișoara, după care trece la Iași ,ca prim secretar, dar în același timp  departe de centrul de putere. 

Dupa consumarea episodului Iași ați ajuns la București. Vreau să vă întreb dacă ați fost la mitingul din Piața Palatului de la CC?

De la Iași era clar că  va  urma o schimbare. O schimbare drastică. Am venit la București,  iar  pe 16 decembrie  începuse la Timișoara, mișcarea Securității împotriva episcopului Tokes și a dus la formarea grupelor de sprijin, formate din muncitori, milițieni, gărzi patriotice și  militari care făceau în continu  patrule, în fiecare oraș, în fiecare localitate. Inclusiv la Republica(n.r. Uzina)  unde lucram eu. PCR încerca să-și ia măsuri împotriva celor care porneau așa zisă perestroikă. În inteprinderi erau deja organizațI, se purtau discuții de înfierare a perestroicii și a ceea  ce întàmpla  afară. Ceaușescu a făcut o greșeală după revolta de la Timișoara, în nebunia lui,  a plecat în Iran cu vreo 300 de specialiști, pentru a convinge Teheranul  să investească în Romånia. Ajunsesem ca nație la limită, atåt  moral cåt și la sănătate. Eram bolnavi, după 8 ani de måncat tachimuri, tacåmuri de pui și de pește, lipsa de medicamente era o tragedie. Pentru industrie era o altă tragedie. Totul rămăsese la nivelul anilor ‘70, fără nici o investiție. În țară, pe 17 decembrie, Ceaușescu pleacă și se ia decizia să se pună în practică parola ”Radu de la Afumați ” care introducea starea de necesitate în țară, la conducere rămăsese  Elena Ceaușescu și  Constantin Dăscălescu alături de  membrii CPEX.  Se organizaseră  acțiuni pentru sprijinirea Partidului.


Parola ”Radu de la AfumațI” nu se referă la militari?


Da. Era o acțiune de război, să te lupți cu propriul popor și cu inamicul  de afară. Ascultam Europa Liberă și Vocea  Americii pentru a afla ceea ce se întamplase la Timișoara. Deja acolo se anunțase că erau morțI, răniți, începuse revolta printre noi.  Eu încercam și la serviciu  să discut cu colegii  despre acele momente.
 


La Republica nu se crease acele comitete?


Da, patrulau noaptea. La Politehnică,studenții spuneau că Ceaușescu va pica cånd plopul va face pere și mărul micșunele; deja pe 18 sau 19 decembrie în Regie apăruseră  mere în plopi. Deja, era clar că va începe. Așteptam momentul  dar nu eram organizați.

Momentul din 21 decembrie 1989?


Pe 19 decembrie, organizam competiția ”Floarea de Cireș”, noi  cei de la judo și participau sportivi din toată țara, prilej cu care sărbătoream sfårșitul anului. Pe 21 decembrie, am organizat  ”Floarea de Cireș”, în Regie la 303, la fosta sală de menaj a Regelui. Această organizare  a coincis  însă și cu mitingul de sprijinire a regimului  de pe 21decembrie, după întoarcerea lui Ceaușescu din Iran. Dimineața, eram la Republica și la 7.00 ni s-a spus să ne încolonăm pentru că se va organiza  un meeting.  La ora 8.00 s-a contramandat  pentru că, la ora 9.00  să se spună  că se face din nou. Nemaiavånd timp  să  se organizeze  pe echipe, în marș, s-a dat un punct de întalnire, care era pentru muncitorii de la Republica la Sfåntul  Gheorghe.  Profitånd de ocazie, eu am plecat la judo. Ceva era în neregulă, la partid, în uzină, subiectul era despre ce se întåmplase la Timișoara.  


Să înțeleg că nu mai era o tragere de inimă ?


De data aceasta, mitingul a fost organizat  fără  a se mai respecta regulile și măsurile care se lua înainte, spre exemplu cum se făcuse la congresul al XIV-lea.  


A fost organizat în grabă de Barbu Petrescu?


Nu a fost  numai el. Eu vă spun că  cel care a organizat totul a fost secretarul cu propaganda din București. Eu nu am fost în Piata Palatului ca să-l aplaud pe Ceaușescu, compeția  era mai  importantă pentru  mine după cum știțI. Le-am spus sportivilor ,de față cu cei care ne păzeau, că regimul a căzut, morții de la Timișoara sunt arși la București.


De ce le-ați  spus asta?


Eu pe 19 decembrie  alergam în zona parcului din fața ”Crematoriului Cenușa” care era închis demult din rațiuni economice.  Eu, în seara de 19 decembrie, eram cu mașina în față, mă pregăteam să alerg, cand  am văzut luminile  aprinse la crematoriu. Peste 15 minute, își face apariția o dacie neagră cu număr cu 1B, cu cinci cifre, s-a dat jos un tip care a venit la mine,tocmai mă schimbasem, după care s-a uitat la mine și crezånd  că sunt de al lor, s-a întors și a intrat în crematoriu. E clar, a crezut că sunt trimis acolo. Imediat, cånd să ies din curte, pe partea stångă era o frigorifică parcată acolo. O dacie neagră de la Securitate preluase frigorifica cu morții de la Timișoara de la KM 38 (n.r. al autostrăzii București-Pitești) la ordinul tembel al Elenei Ceaușescu care dorea să șteargă orice urmă. Eu fusesem acolo.


Care a fost reacția?


Se uitau  toți  mirați. Mitingul  s-a spart pe la 12,30. Pe la 13,30 –știrile veniseră la noi  și securiștii  care ne păzeau începuseră să dispară.  Ni s-a spus să ne retragem. Pe deasupra noastră  a trecut un elicopter care a dat manifeste. Am întrerupt competiția și  am plecat  împreună cu secretarul general al Federatiei și cu un coleg cu mașina să  vedem ce se întamplase. Chiar la Orizont aveam  masa  festivă organizată, chiar acolo a fost încercarea de ucidere a mea.  De aici, cu mașina, am ajuns pe  Academiei(n.r. Strada care dă perpendicular în Piața Universității) și ne-am dus în Piața Universității. Piața era plină de manifestanțI, era în jurul orei 3,00, șI  se striga:  ”Jos dictatorul, jos Ceaușescu!!”


Dar forțele Represive unde erau?


Erau niște parașutiști în dispozitiv și izolaseră Bulevardul 6 martie și nu permiteau civililor să intre în Piață(n.r. Universității). Eram îmbrăcați oficial și ne-au lăsat să intrăm. Au crezut că suntem  unii de-ai lor așa tunși ca sportivii. Am reușit să intrăm în Piață unde  se strigau lozinci împotriva lui Nicolae Ceaușescu. În jurul orei 4,30 –5,00  si-au făcut apariția niște mașini de pompieri care au încercat să disperseze  manifestanții, dånd cu tulumbele cu spumă deșI  nu aveau presiune că să ne dea jos. Mulțimea  s-a despărțit  în două grupe, o parte între Inter-Dalles și cealaltă  parte între Arhitectură și Restaurantul Dunărea.  După trecerea pompierilor, ne-am reluat locul pe caldaråm. Eram în primul rånd, eram deja uzi și  am luat hotărårea să plecăm, să ne schimbăm și să mai aducem oameni. Venise întunericul dar era mai  lumină  ca niciodată.


Pe la ce oră?


În jurul orei 5,30 – 6,00. Forțele de represiune nu intraseră în  acțiune. Între timp, un camion care a venit dinspre  Piața Romană  a intrat la Dunărea în cordonul de ordine, șoferul fusese lovit cu o piatră. La Dalles, era un cordon  format din  militari, milițieni și din  elevi de la Băneasa(n.r. de la Școala de Securitate,sub conducerea lui Andruța Ceaușescu)  care împărțiseră bulevardul în două. Între Inter și  agenția Air France era un cordon de milițieni,  la fel viavis  și pe Cåmpineanu era un alt cordon care blocau accesul manifestanților spre putere. În jurul orei 7,00 am venit înapoi. Am lăsat mașina,în spate,  la Colțea. Încă se mai  putea circula spre Piață unde  deja se organiza  la Dalles o baricadă. Se aduceau  mese de la Dunărea. În spate făceam parte dintr-un grup, în spate, la universitate, un TAB bloca accesul mașinilor dinspre și înspre Bulevardul 6 Martie.  Era un TAB cu soldați. Militarii erau foarte speriați. Nu știau  cum să acționeze contra civililor. De asemenea, știu că am avut un moment cånd un cetățean beat care  s-a dus la un militar înarmat să-l înjure  și ală era foarte speriat și putea să tragă. L-am luat  pe civil și l-am aruncat într-o parte și am strigat :armata e cu noi! Motivul era simplu pentru a nu trage în  noi și am vorbit  cu comandantul  TAB-ului: I-am spus că  s-a terminat cu regimul  și astă de frică,  nu au acționat împotriva noastră. La 8.30, eu și grupul nostru eram între  Inter, statuile din Bulevardul  6 Martie si restaurantul Dunărea. Grupul se subțiase din ce în ce mai mult.


În Piață I-ați văzut pe Dan Iosif, pe Dincă ?


Nu, nu-i cunoșteam. Am început să ne organizăm, eu începånd să strig că morții de la Timișoara sunt arși la București. După acest moment, femeile care erau în mulțime s-au la biserica din Colț, au luat lumånări șI le-au aprins pe caldaråmul din fața Arhitecturii, pentru morții de la Timișoara.


Era pe 21 decembrie seara?


Da, era după  ora 7 seara.


Sentimentul fricii  nu exista?


Da, însă ne apăram pentru  că ne dusesem în față la Inter,fiindcă era  luminat șI erau foarte mulțI străini.

Știm că la Inter erau cazațI foarte mulțI jurnaliști occidentali care după Congresul al XIV-lea nu au mai plecat?

Mare atenție, nu-i lăsa regimul să stea două luni după  Congres. Securitatea  nu era o fată mare, ea lucra, aresta în  tot acest răstimp, culegea informații.  Se luase măsuri împotriva disidenților: spre exemplu în cazul lui  Mazilu. Pe vremea generalului  Ioniță, se luase măsuri împotriva lui Ceaușescu  cånd  acesta  era plecat în Uganda.  A venit urgent de acolo și a luat măsuri împotriva grupului, era Vasile Patilineț, de orientare spre Moscova,  Măgureanu, Iliescu, împotriva acestora  se luase măsuri de control.


Brucan?


Brucan, e ciudat în acele timpuri făcea naveta pe ruta: Moscova –Germania-Isreal-SUA, fusese primit de unul dintre  consilierii  lui Gorbaciov. Purta mesaje între CIA-KGB-Mossad, care mai mult sau mai puțin au acționat în Romånia. A mai fost și Securitatea romånă.  Au fost măsurile luate de  generalul Iulian Vlad pentru  conservarea acesteia.

Pe 17-18 decembrie, Vlad ordonase Securității să nu se implice direct în cursul evenimentelor, armamentul fiind pus la rastel?

La Consiliul Politic, Ceaușescu s-a  adresat  lui Milea  și lui Vlad pentru măsurile luate după revolta de la Timișoara, făcåndu-i trădători. Securitatea  luase măsuri, fusese la IașI, cele  mai bune cadre fusese trimise acasă, acțiunea Securității nu fusese  bine organizată. La Timișoara Securitatea a ajutat la  provocarea evenimentelor din stradă.

În 18 decembrie, aveam ordinul colonelului  Rațiu care le-a transmis tuturor șefilor de inspectorate  de Securitate din țară să nu tragă șI să nu se amestece în mulțime?

Mare atenție  la ceea ce spuneți. Au o doză de folclor și  sunt spuse de ofițeri mai mult sau mai puțin implicați în eveneimente. Vlad nu a spus pe față. Nu au fost organizațI  și fiecare s-a comprtat după ureche și după slugărnicie. Am avut cazuri de securiști care au tras în 21 decembrie șI la Baricadă din exces de zel, pentru funcții șI grade. Pe 19 decembrie, Direcția Securității Timiș a condus morții la ”Crematoriul Cenușa” din București. La fel cum spune șI colonelul Rațiu, folclor. Cum este șI cel de la Timișoara.

Colonelul  Niculae Mavru. Am văzut accea carte, ”Revoluția din stradă” șI punctează cazul Tokes și legătura acestuia cu Securitatea Maghiară-  AVO.  Dar eu vreau să punctăm momentul 21decembrie  seara?

În jurul orei 21,00 văzånd că am rămas puțini, am vorbit cu cåțiva dintre noi ca să venim cu muncitorii șI am plecat spre casă. Eu nu am mai venit și nu am mai  luat parte la episodul reprimării Baricadei de la Inter de către forțele represive:  armată, securitate șI miliție din aceea noapte. Ca idee, în jurul orei 12 noaptea,  Vlad împreună cu Milea primise ordin de lichidare a manifestanților. Cel care acționat, știu asta  de la cel care  l-a însoțit pe Vlad, incercat de mai multe ori să colaboreze  cu Milea împotriva lui Ceaușescu,însă  Milea s-a opus. Se crease un comandament condus de Dincă care a dat ordin direct lui Milea să acționeze direct împotriva Baricadei, să  lichideze manifestantți. ȘI-a asumat politic, acțiunea  militară  pusă în practică de Milea. Acesta  a dat ordin unui regiment de tancuri de la București, să intervină în forță. Au încercat, mai întåi cu ABI-uri, după care două tancuri au lichidat totul  de la baricadă pånă la Piața Unirii și s-a  tras, nu numai la 45 de grade. Am avut 60 de morți din råndul menifestanților. Pe 22 dimineața, după ce am ascultat Vocea Americii, eram în costum.

Dar nu v-ați pus întrebarea că ațI fi putut fi  acuzat de manifestanțI că a ațI fi putut fi  sub acoperire, fiind tot timpul îmbrăcat la costum ?

Se vede și acum, eram inginer specialist, impunem respect la costum. Eram educat astfel. M-am dus să-l dăråm pe Nicolae Ceaușescu  la costum si cravată  nu ca bagabonții  cu pulovere, în ghilimele. Am plecat la Republica unde în noapte aceea, se făcuseră båte de baseball  la strung pentru  acele grupe de acțiune. Secretarul de partid dăduse  acest ordin. Deja lumea era nemulțumită . Se dusese  vestea despre ce se întåmplase în Piață. Acolo a fost sånge mult. Nu mai era nimic.  Pe la ora 5,00 dimineața s-a intervenit  de către  fosta Înteprindere  de Salubritate  care au făcut curat șI au spălat  sångele. M-am dus sus pe întreprindere, unde am pus  un  drapel șI  am început să urlu.  M-am văzut cu colegii de serviciu  și am spus să mergem la CC. La 11,oo secretarul de partid dăduse ordin să se sigileze porțile.  Dar la 8,oo a venit o coloană de muncitori de la fabrica de Cabluri șI  am făcut scandal, am sărit gardul  și fiecare am plecat spre CC.  Milea se sinucisese. Coloana de la 23 August, Vulcan porniseră spre CC, unde am plecat șI eu  cu cinci colegi. Pe mașină aveam radio, și la 10,00 am auzit că Milea se sinucisese. Am ajuns la Rosettii șI am zis:  Trebuie să mergem la Televiziune  să anuțăm țara despre ceea ce întåmplase.  Am plecat cu colegii mei, unii  împreună cu Mihai Vili au rămas spre CC,  eu împreună  cu Teodor George am plecat spre TVR pentru că unul din colegi locuia  pe Dorobanți. Pe la 12,00  am ajuns la TVR  șI pe deasupra noastră  trecuse  elicopterul  cu Ceaușescu însă noi  nu știam că fugise.  Eu fiind mai sportiv, TVR-ul  era înconjurat de un gard viu, am sărit  în timp ce primul grup intrase în clădire, în jurul orei 12, 15 –12,30 deșI Televiziunea era păzită de militari.  Eu am sărit gardul viu.  Cånd să intru, fiind la o ținută  elegantă,   două lucrătoare m-au condus  pe scări în studioul 4, acel faimos studio.  Cånd am ajuns nu eram singur,  mai erau Caramitru, Dinescu.


Pe Militaru îl văzuserățI?


Nu, încă nu venise.  Ca dovadă,  că  am fost acolo v-am aratat fotografii. Era o masă acolo și erau toți revoluționarii în timp ce  monitoarele  tvr aveau încă  mine de control șI nu difuzau  imagini cu noi. Fiind inginer am văzut că era o farsă si nu se transmitea. Voiam să anuțăm că armata e cu noi, stiam și de planurile din afară întrucåt  unii au vrut să provoace un razboi civil între armată, securitate și interne.  Am strigat să vină directorul  tvr șI să  se dea drumul la emisiune. Să anunțăm că Ceaușescu a căzut și nu trebuia să  existe un război civil între armată, securitate și MAI. Strigam: armata e cu noi!. La USLA, la Securitate, aveam colegi de judo, îi cunoșteam, vorbeam  liber. Pe nivel sportiv îi știam.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.