Acasă Lumea-i Cum Este Despre romanii de pretutindeni, altfel

Despre romanii de pretutindeni, altfel

DISTRIBUIȚI

Globalizarea, integrarea europeana, “spiritualizarea  frontierelor” (cum prea frumos ii spunea Titulescu) in postcomunism, toate acestea au facut ca sintagma “romanii de pretutindeni” sa capete concretete si consistenta, iar acesti compatrioti, ca individualitati, comunitati sau institutii de-ale lor sa devina realitati tot mai vizibile si mai prezente in viata natiei. Si nu doar ca platitori de taxe si impozite sau cetateni cu drept de vot in in Romania, ori ca pastratori de legi si datini peste tari si mari sau doar la o zvarlitura de bat peste granita.
Si totusi, stim in continuare prea putin despre ei si viata lor. Unii am putut afla zilele trecute de Academia Germano-Romana din Baden-Baden, care tocmai a implinit 15 ani de la intemeiere, iar cu acest prilej s-a intrunit in sesiune stiintifica jubiliara la Bucuresti, gratie sufleltului si motorului  acestei  institutii care este presedintele ei, scriitorul si eruditul dr. Mihai Neagu Basarab. Secondat  de dr. Cantemir Mambet ca organizator al evenimentului, dr. Neagu Basarab  a reunit intr-un volum (”Caietul nr. 14”, caci atatea au fost simpozioanele stiintifice si “caietele” lor de pana acum) comunicarile prezentate, toate interesante si inedite, iar cateva de exceptie.
Acad.prof. dr. Basarab Nicolescu, profesor la Sorbona, aplica transdisciplinaritatea (concept lansat de distinsul universitar) la viata internationala si demonstreaza ca lumea traieste intr-o noua barbarie, definita prin Panterorism (adica indiferent daca e sau nu religios sau ideologic), Transumanism (omul tot mai dependent de masini, care devin tot mai “umanizate”) si Anthropocid (vremea cand omul ucide natura).  Iar intrucat “barbar” inseamna “strain”, epoca barbariei este cea in care  omul isi devine propriul strain (“Sfant trup si hrana siesi, Hagi rupea din el” – Ion Barbu).
Pe cat de intunecat si de sumbru e studiul savantului de la Sorbona, pea tat de glorios si fascinant apare trecutul tainic din vremea dacilor  in comunicarea dr. Leonard Velcescu, cercetator de arta la Universitatea din Perpignan despre cele aproximativ o suta de statui de daci aflate astazi in multe muzee ale lumii si despre care aproape doua milenii au fost practice ignorate. “Imaginea demna a dacilor (…) plasata in locul cel mai prestigios al lumii romane, in inima Romei, in Forul lui Traian, (…) a reusit sa invinga factorii distrugatori ai timpului si sa ajunga pana in zilele noastre” – scrie dr. Leonard Velcescu.
Dr. Mihai Neagu Basarab, care este si  directorul Institutului Roan de la Freiburg, -prezinta in comunicarea sa raporturile subtile si nuantate  dintre intelectualii romani din exilul postbelic si tinerii scriitori din Romania  din timpul regimului comunist, de unde trage invatatura  “de a respecta mai presus de orice legile morale, care ne ajuta sa ramanem oameni onesti, chiar si atunci cand conjunctura poltica incurajeaza lichelismul”.
Dintre celelalte comunicari ale sesiunii, toate mentionabile, dar lipsind pentru aceasta spatiul, ne mai oprim asupra unei sinteze utile (autori: conf.dr. Nicolae Branzea, Ioan Alexandru Florea) privitoare la starea actuala a romanilor de dinafara granitelor, care,  greu de estimat ca efective, pot fi totusi grupati cumva in diaspora (de dinainte si de dupa 1989), comunitatile romanesti istorice (aromani, megleno- si istro-romani), cei din ex-Iugosolavia, Ungaria, Ucraina, cei din R. Moldova, evreii si sasii originari din Romania.
Romanii risipiti sau adunati dincolo de granite simt romaneste nu doar prin cantec, joc si voie buna, nu doar la o sarma si o tuica, sau prin munca subplatita si uneori  umilitoare, ci si prin cercetare si comunicare stiintifica. De altfel, cele cateva premii Nobel de care am au avut parte  laureati nascuti in Romania au fost/sunt toti traitori in afara granitelor noastre de azi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.