Una dintre soluțiile pentru penuria de forță de muncă din România ar putea fi oferirea unor pachete salariale de către angajatorii români, care să poată concura cu ofertele patronilor din Italia sau Spania, de exemplu. Însă la bursele locurilor de muncă organizate pentru căpșunari, patronii români nu numai că au oferit salarii mult mai mici, dar nici nu au pus la bătatie produse de economisire pe termen lung. Situația nu ne mai miră în condițiile în care, potrivit unui sondaj realizat de arbitrul pieței pensiilor private, peste 90% din cei peste 2.000 de angajatori chestionați habar nu au de sistemul pensiilor private facultative (pilonul III). De partea cealaltă, salariații se gândesc din ce în mai mult la zilele negre, astfel că, după campania de aderare încheiată la 17 ianuarie, alte 34.000 de persoane au optat pentru un administrator de pensii private obligatorii, potrivit Casei Naționale de Pensii (CNPAS). Dar angajatorii români mai au și alte hibe, pe lângă lipsa de informare. Unii nu au depus la timp declarațiile individuale de aderare la sistemul de pensii private obligatorii (pilonul II), iar alții, din exces de zel, au plătit de două ori contribuțiile aferente actelor de adeziune.
Deși pilonul II reprezintă un sistem de economisire forțat, participanții nu se bucură de niciun fel de garanție a veniturilor pe care le vor primi după retragerea din câmpul muncii. Or, în alte state europene, există măsuri care să asigure profitul participanților, și nu al administratorilor.
