Astăzi se împlinesc doi ani de la dispariția fulgeratoare dintre noi a unui om extraordinar, cu o mare iubire de neam, de tara si mai ales de limba romana. Imi amintesc si astazi , ca si cum s-ar fi intamplat ieri, ultima conversatie avuta cu George Pruteanu, in care ma asigura ca mai are mult de trait pentru ca mai are multe de facut pe pamant. Din pacate, destinul a fost necrutator , iar astazi suntem cu totii mai saraci pentru ca l-am pierdut poate pe ultimul apostol al limbii romane. Personal, i-am simtit absenta in fiecare zi de miercuri din ultimii doi ani, deoarece in aceasta zi obisnuia sa-si trimita tableta saptamanala pentru ziarul “Curentul”, iar fiecare text era insotit de un mesaj in ton cu evenimentele politice sau cu vremea de afara. Indiferent de tema, mesajele sale aduceau de fiecare data un zambet si o raza de lumina, semn ca uneori cuvintele pot deveni ele insele opera de arata. Depinde doar de cel care lucreaza cu ele. Iar la acest capitol, trebuie sa recunoastem, George Pruteanu era un mare artist. Putini sunt cei care asemeni lui George Pruteanu reusesc sa creeze din cuvinte imagini si povesti de neuitat. Si mai putini sunt insa aceia care lupta pentru pastrarea limbii romane curate, asa cum am mostenit-o de la inaintasii nostril. Fara englezisme , fara neologisme inutile . George Pruteanu devenise in ultimii ani ai vietii sale avocatul de necontestat al limbii romane, cel care punea pasiune si suflet ori de cate ori era nevoie sa-si puna roba de aparator al cuvintelor romanesti pline de intelesuri . Acesta e unul din motivele pentru care poate in fiecare zi ii ducem lipsa lui George Pruteanu. Pentru noi, cei de la ziarul “Curentul” , care am avut onoarea sa-I fim prin preajma in ultimii sai ani de viata, plecarea sa in lumea celor drepti a lasat un gol imens, cat inima sa de mare roman. Dar, suntem convinsi ca de acolo, de Sus, George Pruteanu priveste la noi cu zambetul sau prietenos si vegheaza la buna pastrare a limbii romane.
