Boc: „Guvernul Tăriceanu, șantajat de PSD, a sacrificat viitorul economic al României”

În fața crizei economice suprapuse cu alegerile europarlamentare, generale și prezidențiale, liderii coaliției Grivco  – PSD-PNL – au preferat să tensioneze relațiile cu  puterea, lansând petarde ideologice împreună cu analiștii aflați în solda mogulilor, pentru a contrabalansa lipsa de alternative pe fondul eșecului guvernării pe credit a Cabinetului Tăriceanu în tandem cu PSD-ul în intervalul 2007-2008. Practic, fără a ține seama de deficite și de o strategie pe termen mediu și lung, când piața americană se prăbușea pe Wall Street, amintindu-ne de crahul din 1929, liberalii, sprijiniți tacit în Parlament de social-democrați, alocau bugete de-a valma și consemnau metaforic „că economia duduia“ sub presiunea unei creșteri virtuale pe credit, fapt nemaiîntâlnit din 1938, când economia românească crescuse considerabil, în condițiile în care marile puteri se pregăteau de izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale. În fața acestor diversiuni Grivco, premierul Emil Boc a declarat ieri că PDL a avut neșanșa să ia guvernarea în cea mai grea perioadă din ultimii 60 de ani, preluând un deficit de 5,2 la sută, acuzând totodată faptul că „Guvernul Tăriceanu, șantajat de PSD, a sacrificat viitorul economic al României“. „În  loc să luăm o țară cu bani puși deoparte, am luat un deficit de 5,2 la sută“, a adăugat premierul.

În fața diversiunilor clocite în laboratoarele Grivco

Acesta a mai precizat că preocuparea majoră a guvernului este direcționarea banilor spre investiții și dezvoltare și spre crearea de noi locuri de muncă. „Să ne facem ordine în ogradă și să eliminăm abuzurile. Vom culege, ca țară și ca partid, rezultatele muncii noastre de acum. Important este să nu facem pași înapoi. În 2012 vom avea o creștere economică sănătoasă“, a spus Boc. Practic, în ciuda criticilor de tot felul și a circului sindicatelor și bugetarilor de lux, austeritatea asumată de guvern și de PDL în tandem cu șeful statului ar putea fi benefică peste doi ani, când economia ar putea crește pe baze sănătoase, în funcție de cerințele pieței, dacă nu avea diversiunile imagologice ale PSD-PNL care „oferă glume și bancuri, neavând un program credibil“, după ce și-au bătut joc de banii din 2008. În fond, dacă în primăvara lui 2012 mugurii ieșirii din recesiune nu se ivesc și statul social nu este reformat, PDL nu va putea scăpa peste noapte de imaginea antipopulară pe care a fost nevoit să și-o asume deschis într-o bătălie în care opoziția a preferat să stea pe margine pentru a băga – în clasicul stil românesc – strâmbe, de dragul unei alternative inexistente, ci mai degrabă al unor legitimări socialist-maoiste de genul lui Che Guevara sau Mao Tze-Dong.