Oameni si sfori

Am auzit si am citit in aceste cateva zile doua tipuri de scenarii, ambele la fel de putin infipte in realitate, despre ce s-a intamplat la PSD. Unul zice ca Ion Iliescu a fost cel care a condus toti acesti patru ani partidul din Baneasa si ca Adrian Nastase ar fi incercat din rasputeri sa-l reformeze, dar n-a putut tine piept conservatorilor comunisti. Iar acum, acelasi Iliescu si-a impus din nou punctul de vedere la PSD. Al doilea scenariu ne spune ca acum, la spartul targului, Adrian Nastase a dat lovitura si incearca sa preia puterea totala in partid, scotand din joc cativa dintre greii acestei formatiuni. Fiecare dintre aceste doua teze, le-as spune partizane, contine, fireste, si jumatate de adevar. Atat Ion Iliescu, cat si Adrian Nastase si-au dat poate silinta sa faca aceste lucruri. Cat au reusit? Greu de estimat. In orice caz, ultimul meci s-a incheiat cu un blat jalnic. Fireste ca Iliescu a gandit, cand a gandit, cedarea locului de presedinte PSD, la vremea ei, ca un fel de imprumut pe patru ani cu dobanda mare pentru tineri ca Adrian Nastase. Desigur, Nastase a gandit tot atunci ca a venit si vremea sa, iar Bunicuta se va intoarce la partid intr-un scaun cu rotile. Dar n-a fost sa fie.

Realitatea este ca nici Iliescu nu s-a cumintit odata ajuns la Cotroceni, pastrandu-si aerul paternalist peste crenelurile PSD, dar nici Nastase nu s-a prea omorat cu reforma, fascinat fiind de oglinda sondajelor lui Theodorescu si puterea pe care i-a dat-o scaunul de prim-ministru. -Decisiva- nu s-a dat inca si, in definitiv, am mai spus asta, cine asteapta o -decisiva- publica, directa, fara dubii, intre Iliescu si Nastase va imbatrani fara sa aiba aceasta satisfactie. Cei doi sunt altfel construiti. Nimeni nu e scos de tot din sistem decat daca tradeaza cauza. Or, la PSD nimeni nu tradeaza cu adevarat sistemul, tesut in ani buni pe firul Iliescu-Nastase-Cozmanca-Vacaroiu-Hrebenciuc-Serban Mihailescu-Miron Mitrea-Dan Ioan Popescu-Dan Matei Agathon-Ioan Talpes-Ioan Mircea Pascu-Ion Solcanu. Sa fim seriosi. Mai are nevoie Hrebenciuc, vreun moment, de functia de vice PSD ca sa faca din Moldova un Pinocchio in franghii? Mai are Cozmanca nevoie sa fie presedinte executiv ca sa joace pe degete guberniile PSD? A avut nevoie Talpes de carnetul de partid (pe care, ca tot veni vorba, si l-a refacut abia acum doua saptamani, intrucat uitase de aceasta formalitate, desi ajunsese ministru si vice la partid) ca sa traga o sumedenie de sfori in partid? Sus-numitii sunt, conform oranduirii pesediste, dincolo de bine si de rau. Influentele lor in Romania postdecembrista nu mai sunt legate de scaune, ci de retele, de oameni facuti din carton presat politic, de bani multi si de dosare grele despre fiecare, tinute la sertar. Si cu toate astea, nimeni dintre acestia n-a vrut sa-si asume public esecul de la locale si sa se dea la umbra o vreme. Era insa un gest pentru liderii democratici, pentru democratii occidentale, nu pentru cele originale. Desi e clar ca efectul unor asemenea gesturi se simte mai tarziu, dar inzecit, greii din PSD n-au vrut si pace sa incerce senzatia. Ca atare, se mutara cu totii din Delegatia Permanenta in Biroul Executiv, confundand, pentru a nu stiu cata oara, parul cu naravul. De cine a scapat Adrian Nastase in aceste conditii? Pe cine a eliminat? Dar Ion Iliescu ce punct de vedere a impus? Nastase si-a adus niste oameni de la guvern la partid, dar cei vechi au ramas si ei tot acolo, la Baneasa. Iliescu are acum mai multi oameni in guvern si tot atat cati avea la partid. Si cu asta, toata lumea asteapta fericita generalele. Alianta ar trebui sa bata matanii. Mai stupid nu se putea -rezolva- criza pesedista. Cum s-a rezolvat? Pesedimea a tras pentru o vreme capacul peste hazna si acum fiecare poate merge la mare si la munte fara sa-i puta a lucru amestecat.