RASCORNICIREA CEAUSESTILOR

Turnat 1: Greu de uitat II

Tanti Doina sta langa cimitir. S-a trezit de dimineata. Peste noapte n-a avut somn, la gandul ca vor veni -ei-, asa cum ii spusese Emil. Si-a facut de treaba prin curte, cu ochii la drum. Pe la noua, prin fata casei, au trecut doua autocare, semn ca au venit. Si-a tras cizmele pe picioare, si-a pus broboada si a pornit in graba spre -obiectiv-.

Merge cu pasi marunti pe marginea drumului. Masini de tot felul ii improasca zloata pe cizme pana la genunchi. -Mamico, unde e casa lu* tatuta Nicu?-, o intrebam fara sa coboram. Se opreste. Tanti Doina este ghidul locului: spune sa intoarcem, ca ne deschide ea poarta.

Casa batraneasca din Scornicesti a lui Nicolae Ceausescu a ramas in genunchi pe langa celelalte doua ale surorii Elena -Lina- Barbulescu. Intr-una, cea mijlocie, ridicata in spatele celei vechi, locuieste inca nepotul de sora, Emil, fost comandant adjunct al Militiei Olt. Nepotul e plecat la Bucuresti, sa puna o floare la Ghencea Militar de ziua -lu* unchiu-. Cealalta, vila de -protocol-, rechizitionata dupa *89 de stat, a devenit sediul Bancii Romane de Dezvoltare.

Tanti Doina a deschis usa si ne asteapta in curte. Un caine negru latra sugrumat de lant: -Mars sub lemne!-. Urcam pe prispa si de acolo intram in casa. O camera in stanga, alta in dreapta, catre drum: casa mare. Pe peretii albi, proaspat varuiti, tablouri de familie: bunici, parinti; spre nord, un -ulei- infatisandu-l pe tanarul Niculae, in costum – de unde costum pe copilul descult?! – dus din post in post de jandar*, de la Bucuresti pana in curtea parinteasca, dupa cum spune fabula. Cergi, tesaturi, obiecte din lemn si inevitabilul kitsch – un bust al Elenei Ceausescu.

In tot acest timp, tanti Doina: -Cand a murit dansa, doamna Lina, a trebuit sa tot raspund la telefoane. Sunau de la ziare… Dupa aia a venit gineri-su* si mi-a spus: <Uite, tanti Doina, ai ajuns in ziare. Ce-ai stiut tu, zice el, sa le spui ?…>-. Rade. Ne arata merii, prunii si piscina acoperita cu fibra de sticla din curtea lui Emil. -Pana-n deal e pamantul lor: Emil si doua surori. Una-i in Bucuresti si una in Franta-, spune si continua: -O parte iau eu, trei le dau lor. Mere, tuica… ce se face… da* nu prea se face-. Usile de la casa lui Emil sunt sculptate in nuc. Langa scara, sprijiniti de matura, o pereche de gumari. -Vara matur, iarna dau zapada-, zambeste cu baticul peste gura tanti Doina.

Turnat 2: Cruci fara poze

In varful scarilor e cimitirul. In Deal. Mai aproape de Dumnezeu. Toate neamurile lui Ceausescu sunt ingropate in Deal. Rudele in viata au plecat cu toate -la oras-. La aniversare, nici picior de Ceausesti-Barbulesti.

Biserica cimitirului, cu hramul Sfantului Nicolae, e construita de Ceausesti. -S-au gandit s-o faca mai mare. Doamna Lina a strans bani, in sat. Pana la urma a ramas cat o vedeti. Asa a cerut Nicolae, dupa ce <Europa libera> a spus ca dictatorul darama biserici in Bucuresti, iar la el in sat construieste-, spune preotul. Altfel tanar. Ce povesteste stie din auzite. -Eu am venit aici dupa *89. Ce-a fost inainte nu stiu.- Stiu insa batranii. -Era un om cumsecade. Venea in sat si cobora acolo, intr-o poiana, cu elicopterul-, spune coana Lenuta, cadelnitandu-ne. -Se ducea acasa. Statea acolo, la batrani-, spune si nea Gheorghe. -Nu ne duceam la el… Cine voia se ducea la Bucuresti si spunea ce-avea de spus…-

Pe peretele naosului, in stanga usii, o fresca -hacuita- de un cui ii infatiseaza pe bunicii lui Ceausescu. Un barbat si o femeie in costum national. Intre ei scrie -Ceausu-. -De ce Ceausu?!-. Preotul nu stie. In dreapta, alta pereche nationala: Ceausescu. Parintii. Si ei mutilati de cuiul care a sapat peretele. -Oameni veniti aici de aiurea… Neoameni…-, spune preotul ca o scuza.

In tintirim, un loc de veci strajuit de o cruce mare de marmura: -Familia Ceausescu-. O batrana aprinde o lumanare. Mangaie crucea alba, crapata, fara -fotografie-. -A cazut… S-a desfacut… A cazut-, spune ca pentru sine.

In usa bisericii, un barbat in haina de piele venit cu autocarul PMR si-a deschis diplomatul. A scos un -senvis- si musca din el cu pofta, apoi se sterge cu dosul palmei peste mustata. La trei pasi de poarta cimitirului, doi activisti degusta dintr-o sticla de -genocid-.

E frig si soarele bate dintr-o parte, muscand din obraji si din piatra.

Turnat 3: Cadre de nadejde

In Casa de Cultura din Scornicesti miroase puternic a vechi si a ceapa. Pe scaunele murdare se inghesuie 100 de activisti ai Partidului Muncitoresc Roman. In asteptarea cadrelor de conducere, unii mai nerabdatori isi amagesc foamea muscand din franzelele luate de la buticul de vizavi. Un barbat mai precaut si-a adus de acasa sandvisuri cu salam. Vecinii sai de -rand- pun tara la cale: -Lasa, ca tot ai nostri sunt si acum…-. La intrare, o coada ceausista. Ne punem la rand: -Ce se da ?-. Se da -Scanteia- si poze cu Ceausescu. Ne repezim sa prindem si noi. E pentru toata lumea, ne linistesc tovarasii. Pe spatele fotografiei pe care am primit-o, un mesaj cu adresa: -Pe mine m-ati omorat/Dar cu tara ce-ati avut?-. Cei mai norocosi au prins si revista -Tinta-. Color, calitate a-ntaia. Cu -Sorcova talibanilor- a lui Vadim in poster. S-a epuizat repede. Incercam sa o obtinem pe sub mana: -Nu mai avem. Pe cuvantul meu ca nu mai avem. S-au dat ca painea calda. Au fost 40 de bucati…-. Ne consolam tragand cu ochiul la vecini. Incepe festivitatea. Se canta -Internationala-. Tovarasii, 200, drepti in picioare. -Sculati, voi, oropsiti ai vietii/Voi, osanditi la foame, sus-…

In acest timp, afara:

Un batran in haine de ofiter – ale lui sau ale copiilor: Am venit cu gandul clar. L-am iubit, il iubesc, il voi iubi pe Ceausescu. Sunt un comunist vechi, am carnetul de partid, nu ca dementii care le rupeau si le ardeau.

Unul in pulover: A fost, nu se va mai intampla vreodata… Am venit cu colegii mei, dar sa stiti ca niciodata in viata vietilor nu se mai intampla ce-a facut Ceausescu. Indiferent, Iliescu, indiferent cine-ar fi, ca sa mai aduca tara la acelasi moment, nu exista.

Altul, de la Turnu Severin: Deci noi am iubit partidul, ne-am inscris in partid, am fost comunisti. In continuare vrem sa ajungem iara la un nivel cum am fost pana in *89, cand nimeni nu ducea grija zilei de maine. Acuma imi vine sa plang de tinerii astia.

Inauntru, tovarasii, 300, jale mare. Tovarasul Popescu Nicolae, secretar pe probleme de propaganda: -Tu, bravule conducator, iarta-ne nevrednicia contemporanilor ca nici acum nu stim unde ne-a fost mintea, Dumnezeule!…-. Toa*su inginer Mihaescu din Mehedinti blestema spinii care -i-au insangerat Tovarasului mainile si picioarele cand mergea cu vitele la pascut-. Studenta Marinescu Mioara, Targoviste, un metru jumate: -Eu vin din Targoviste, acolo unde a fost ucis Nicolae Ceusescu. Si vin sa cer in numele targovistenilor <Iertare!>-. Tovarasul Voda Gheorghe, prim-secretar pe Targu Jiu, se ineaca in elogii: -Cea mai mare si valoroasa valoare este valoarea umana-. Tovarasul Pasarin, fost sef al contraspionajului, magnetizeaza sala: -Istoria noastra are atatia patrioti cat n-are cerul stele-. Si dezvaluiri de culise: -El n-a avut nimic, nici o garsoniera. Si camasile ii erau inventariate. Totul era al tarii-. Din sala : -Si acum i le-au vadut. Si sepcile i le-au vandut-

Afara, criza :

O batrana, 82, cu toata placa de jos de aur : Am o suta optzeci de mii pensie. Daca PMR castiga alegerile poate mi-o da mai mult… Daca nu, nu.

Puloverul : Da* sapa-i buna ? (?!, n.n.)

Placa : Eeee…

Puloverul : E surda, n-aude… Cum era cu Ceusescu, bre, ce dracu*, n-auzi?

Placa : Eeee… Cum era ? A fooost mai bun.

Unul din multime : A fost, ca ne dadea fum (?!, n.n.)

Puloverul : E in partid si asta batrana.

Noi (nedumeriti) : Faceti politica ?!…

Placa : Nuuuu…

Noi : Sunteti in partid ?

Placa : O suta optezi de mii, maica…

Puloverul : Nu, mamaie, daca esti in partid… (catre noi) este, domne !…

Placa : Da, sunt ! Mi se pare frumos. Mi s-a parut bine. Am facut lavete, la colectiv. Mi-a dat o suta optezeci da mii. Ce sa fac cu o suta optzeci de mii ? Nu-mi ajunge nici da buline da cap.

Noi (perfizi) : Da* de Iliescu ce zici ?

Placa : Asta da afara din fabrici, ia painea la copchii da la gura..zacaru* il face dooj* da mii kilogramu*…

Un entuziast : Acu* daca era cu Iliescu, domnu* Ceausescu era ales…presedintele, daca era…

In sala, tovarasii, 400, aproape de isterie : intra Romeooooooo Bejaaaaa !…-Fratilor, de doispe ani o lalaim-. Aplauze, urale, ovatii. Beja (deja aprins) : -Stati aici si ma aplaudati, si va umiliti !- De la prezidiu, priviri surprinse. Beja (deja inflacarat) : -De ce nu iesiti in strada, sa protestati ? Eu nu va instig, da*…- Sala il cere pe Cozma. Beja (deja in clocot) : -O sa ajungem si la subiectul asta. Da* pana atunci sa ne spuna unde sunt o suta saijcinci de miliarde de dolari cat ne-a lasat Ceausescu-. Sala il cere pe Cozma. Beja (ajuns stapan pe situatie) : -Am o caseta ! Nu vreau sa ma laud sau d*astea. O caseta cu Iliescu in Valea Jiului care ar bulversa intreaga scena politica. O sa apar la televizor si o sa aflati informatii socante !…-.

Afara, criza e critica – sapte-zece oameni vorbesc deodata : Iesim in strada, dom*le ! De ce sa-l omoare ? …N-am, maica, decat o suta saiej… Asa este !… Fara munca, fara servici… Sa iesim in strada, dom*le… Ca la Televiziune a fost Revolutie in toata tara… Eu sunt de la o intreprindere bucuresteana si am fost curios sa vad ce se discuta aici…Lavete, mama, lavete…Da* vad ca sunt, totusi, oameni moderati… Ar trebui sa fim mai revolutionari…. Sa continuam Revolutia… Practic ar trebui sa punem mitralierele pe ei… Nu se mai exista, au facut tara de ras.

In sala : Be-ja, Be-ja ! Unde-i Cozma ?

Afara : Ar trebui sa fim mai reactivi… Cine ?… Pemereu* e moderat, dom*le…

In sala, de la prezidiu, secretarul general al PMR, tovarasul Cristian Nicolae : Daca dansul a fost impuscat pentru subminarea economiei, pe cei care au venit la putere dupa ar trebui sa-i impuscam de o mie de ori.

Afara : De vorba, toti se-ntrec in vorba, da* sa ne organizeze…nici unul.

In sala, eleva Georgiana, ( trei ani in 1989): Ne-a invadat homosexualitatea, prostitualitatea si somajul ! (aplauze ) Poporul roman, si analfabet, avea capacitate de a intelege. Noi, tinerii, eram mandria tarii (…) Toti cei care strigau ole, ole la Revolutie, azi si-au taiat cu mana lor … teava de caldura. (aplauze frenetice) … Inainte de socialism, putini intelectuali isi luau viata cu duiumul (?!, n.n.) etc.

Afara : …nici da buline da cap nu mi-a lasat Iliescu, mama, o suta treiej…