Sa revenim la -dosariada-! Intrebarea esentiala, care a fost abordata (si ocolita!) in toate felurile este: cui foloseste? Poate ca tocmai aceste multiple unghiuri si interpretari au incetosat dezbaterea pana la a nu se mai putea trage nicio concluzie.
Incercand sa facem o minima ordine in abordari, vom incepe cu analiza pozitiei -adolescentului naiv-: de ce trebuie sa -foloseasca-, materialist, cuiva?, de ce sa nu credem intr-un demers gratuit-reparatoriu? Pozitie care are si un raspuns: -pur si simplu, vrem sa aflam Adevarul!- Daca este sincera, aceasta pozitie este la fel de naiva ca si aceea a persoanelor care cred ca -premiile- sau -bonusurile- oferite de firme prin supermarket-uri la cumpararea produselor lor sunt acte de caritate si nu aduc firmelor respective niciun castig.
Chiar daca majoritatea comentatorilor seriosi sunt de acord ca deconspirarea actuala face parte dintr-o batalie politica pentru putere, nu strica sa ne amintim unele lucruri. In primul rand, sa vedem in ce context a pornit, acum, -dosariada-. Ani lungi, CNSAS a batut pasul pe loc, atat din cauza tergiversarilor SRI de a preda dosarele, cat si din cauza Colegiului, unde se formasera doua tabere care se blocau reciproc. (Despre constituirea politica a Colegiului nu mai are rost sa vorbim! Oricum, noua compozitie este tot politica/politizata.) Noul mandat al Colegiului a debutat printr-un scandal intre Ticu Dumitrescu si Corneliu Turianu, scandal aplanat doar prin interventia (iarasi politica!) a presedintelui Basescu si o solutie de compromis pentru sefia Colegiului. Se vede cu ochiul liber ca -asezarea la masa- a precedat, deliberat, -impartirea cartilor-. Apoi, brusc, presedintele Basescu ordona SRI sa transfere catre CNSAS toate dosarele. In timpul crizei Hayssam, tot presedintele -ii demite- pe sefii de servicii si primul gest al interimarului de la SRI (gest care a generat o reactie de surpriza a demisionarului Timofte) a fost sa trimita, tot brusc, un lot consistent de dosare la CNSAS. Speram ca e clar ca aceasta -campanie- e grevata de pacatul originar al contextului: chiar daca presupunem ca Traian Basescu, personal, a fost animat de cele mai inocente intentii (si -licuriciul- nu i-a soptit nimic!), -dosariada de sus in jos- poarta stigmatul politizarii.
In al doilea rand, toata lumea (de la Ticu Dumitrescu pana la Corneliu Vadim Tudor, ca sa parcurgem toata plaja de opinii) este de acord ca multe dosare au disparut, au fost distruse sau au fost descompletate. Iarasi, nu discutam acum intentionalitatea, mai mult sau mai putin planificata, a actiunilor care au dus la aceasta situatie. Ne marginim sa aratam, aici, ca Adevarul pe care il asteapta naivii este fatalmente incomplet. Lasand la o parte frustrarea in sine a incompletitudinii, sa observam ca, in locul gol, fiecare asaza ce-i convine. Iar -formatorii de opinie- asaza aceste -lucruri convenabile- in varianta pe care-o imbratiseaza – din graba si lene de gandire – majoritatea populatiei.
In fine, sa subliniem un lucru corect spus de Valeriu Stoica: este extrem de manipulatorie si ordinea in care se produce deconspirarea! Chiar daca cercetarile ulterioare vor scoate la iveala fapte mult mai blamabile ale altora, Mona Musca va fi, pentru toata societatea romaneasca, multi ani de acum inainte, prototipul politicianului fariseu.
Despre alte argumente pro si contra -dosariadei-, saptamana viitoare. Radu Enache
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
