Rusii lipoveni din Romania si lupta impotriva asimilarii

Etnie de sorginte slava, rusii lipoveni au fost atestati pe teritoriul Romaniei, indeosebi in Dobrogea, incepand de la mijlocul secolului al XVII-lea, dupa schisma bisericii ortodoxe ruse. La nivelul tarii, potrivit ultimului recensamant oficial, sunt peste 32.000 de minoritari lipoveni, insa in realitate numarul lor depaseste 100.000, multi dintre ei fiind nedeclarati. Judetul Tulcea este unul dintre orasele in care s-au stabilit cei mai multi dintre ei, numai in Jurilovca locuind aproape 2.000 din 7.000 si ceva de locuitori. Marea lor nemultumire este data de lipsa placutelor bilingve.

Cei mai multi dintre noi nu stiu despre rusii lipoveni din Romania mai mult decat faptul ca sarbatoresc Craciunul cu vreo doua saptamani mai tarziu decat noi. Desi ei sunt parte a poporului nostru de cateva veacuri, desi au comunitati bine determinate si si-au construit biserici specifice in zonele in care locuiesc, ei traiesc aproape neobservati, ca si cum s-ar fi integrat cu totul in poporul roman. Numai ca o vizita in cateva comunitati de rusi lipoveni ne-a aratat ca lucrurile nu stau chiar asa, ca ei inca isi vorbesc limba si isi mai respecta traditiile si ca lupta sa nu fie asimilati.

-Jurilovca a fost un sat pur rusesc-

Jurilovca este una dintre cele mai populate localitati romanesti cu rusi lipoveni. Dupa recensamant, este a patra localitate din tara, ca numar, dupa Braila, Sarichioi si Carcaliu. Exista date diferite cu privire la anul in care ei s-au stabilit acolo, insa presedintele comunitatii, Ivan Lazarov, ne asigura ca din 1684 locul respectiv a devenit al lor. -Din 1684 suntem aici si n-o sa gasiti nicaieri asta. Decat daca va duceti la biserica. Este inscriptionata acolo si nimeni n-a luat de baza acea inscriptie, s-au luat dupa vorbaraie, si asa mai departe-, se revolta Lazarov. In plus, el ne atrage atentia si asupra faptului ca -Jurilovca e singura localitate cu nume slavon intr-o enclava turceasca-. Astazi, in satul care a fost candva -pur rusesc- mai sunt aproximativ 2.000 de lipoveni. Presedintele comunitatii ne-a explicat cum s-a ajuns ca in satul rusesc sa traiasca azi mai multi romani: -Noi nu lucram pamantul si l-am dat veteranilor care s-au stabilit aici. Acum avem chiar si o strada care se numeste asa.-

Slavona traieste prin biserici

Un rol important in comunitatea rusilor lipoveni il are biserica. Biserica crestin-ortodoxa de rit vechi are unele elemente comune celorlalte biserici ortodoxe, dar si o serie de particularitati. In linii mari, forma bisericii lipovenesti se apropie de formele celor ortodoxe, cu altarul in forma semicirculara, orientat pe directia est. Elementul particular, care din start apare la o biserica lipoveneasca, este determinat de prezenta crucii cu opt extremitati (unii o mai numesc cu opt colturi), iar semnul crucii se face cu doua degete si nu cu trei. Pentru rusii lipoveni din Romania, biserica este cea mai importanta, intrucat aceasta este si dovada vie a faptului ca -slavona nu e moarta, ea traieste prin biserici-, dupa cum le place lor sa spuna. In Jurilovca, comunitatea lipoveneasca si-a construit o biserica uriasa, pe a carei poarta s-a specificat in limba slavona, inca din 1895 ca -primim pe toata lumea in aceasta casa a Domnului-, lucru care se si intampla. Numai ca Ivan Lazarov ne-a explicat ca -vin si romani, numai ca trebuie sa fie imbracati adecvat-.

Nu au scoala in limba rusa si nici placute bilingve

Lupta pentru pastrarea identitatii nationale nu este deloc usoara pentru rusii lipoveni din Jurilovca. -Vorbim in rusa, dar populatia este imbatranita. La scoli avem limba materna limba rusa si religia tot in rusa, deci slavona. La gradinita n-am avut cadru didactic timp de 3 ani si am recurs la altcineva, la o educatoare (pentru a preda religia – n.r.). Acum avem pe altcineva, din partea Preafericitului Mitropolit-, ne spune Lazarov. Copiii lor studiaza totul in limba romana si fac rusa doar ca obiect optional, dupa manuale aduse de Ambasada Rusiei. Acest lucru face si mai dificila incercarea lor de a duce mai departe traditiile. Comunitatea face eforturi considerabile si acorda in fiecare an burse copiilor lor pentru a merge la studii in Rusia. Putini sunt cei care raman sa faca studiile universitare in Romania. De asemenea, tot pentru a-i stimula pe cei tineri sa invete limba, din 1990 a inceput sa se editeze si revista -Zorile-, cu aparitie lunara. Marea nemultumire a lipovenilor din Jurilovca ramane insa faptul ca nu exista tablite cu denumirea localitatii si in limba rusa. Lazarov spune ca a facut cerere in scris la primarie, dat fiind ca peste 20% din populatie este formata din rusi lipoveni. Mai mult, el sustine ca va sesiza si Departamentul pentru Relatii Interetnice ca nu beneficiaza de acest drept.

In Slava Cercheza, asimilarea si-a spus cuvantul

Slava Cercheza este o alta localitate din Dobrogea populata cu rusi lipoveni. Am poposit timp de o ora la casa primarului de acolo. Ne-a intampinat sotia sa, Irina Mihailovna, care ne-a cantat de bun venit la trisopca, un instrument adus din Siberia. Problemele lor sunt aceleasi cu ale celorlalte comunitati minoritare, si prin urmare lupta pentru aceleasi lucru: sa impiedice asimilarea. Recunosc si ei ca e tot mai greu sa faca asta, iar marea mahnire a Irinei Mihailovna este ca populatia tanara pleaca spre obisnuitele destinatii: Spania si Italia. Sotia primarului este si educatoarea din sat, acum iesita la pensie. Cu toate acestea, ea se ocupa in continuare de ansamblul de dansuri populare de femei si de cel de copii si se lumineaza brusc cand incepe sa ne povesteasca cum a fost de trei ori la festivaluri la Odessa, despre micutii din formatie, carora le este instructor, si despre vizita din vara aceasta a unor francezi care au facut cunostinta cu baia-sauna a lipovenilor. Despre acest gen de baie ni s-a spus ca -nicaieri nu mai gasiti- si ni s-a explicat ca diferenta este data de masajul -cu maturi de stejar-, care se aplica dupa. Am incercat sa aflam cat mai multe lucruri specifice culturii si traditiilor lor, insa Mihailovna ne-a lamurit ca -noi nu prea povestim cum e pe la noi si nici nu ne plangem daca ne e greu… ne-am cam inchis in noi-, recunoaste in cele din urma. Cu toate acestea, a acceptat sa vorbeasca despre sarbatorile lor, care sunt identice cu ale noastre, numai ca se serbeaza la o diferenta de 13 zile, iar de Paste, cand noi spunem -Hristos a inviat-, ei nu spun nimic, dar in schimb se pupa cu toata lumea, intrucat -se spune ca trebuie sa te impaci cu toata lumea-. De asemenea, la ei nu exista obiceiul colindului de Craciun. Inainte de plecare, Irina Mihailovna ne-a mai spus ceva -in sufletul meu ma simt lipoveanca, dar accept orice nationalitate-. Si acum ma intreb daca a vrut sa fie un repros sau doar o simpla afirmatie.