Acasă Reportaj Un roman salveaza Venetia

Un roman salveaza Venetia

DISTRIBUIȚI

Restauratorii operelor de arta asigura perfuziile pentru artistii seculari. Munca pentru a tine in viata un Michelangelo sau un El Greco se dovedeste adesea mai obositoare si mai laborioasa decat cea a artistului. Dar, fara armata restauratorilor de arta, adevarati medici pentru familia capodoperelor, muzeele ar fi goale, licitatiile s-ar tine cu panze gaurite de gloante si statui mai degradate decat cea a Venerei, iar orase intregi din patrimoniul cultural al lumii ar fi un morman de ruine, mai triste si mai sarace decat vechea cetate a Sarmizegetusei.

Romania face export de know-how

-Cel mai mult am lucrat in Venetia, timp de aproape zece ani. In rest, am calatorit pe tot globul, calculasem candva ca am vizitat 60 de tari si ca turist, dar si pentru diverse lucrari de restaurare sau conservare, insa cele mai frumoase si mai placute amintiri sunt cele legate de Venetia-, spune dr. ing. Atanasie Popescu, specialist in domeniul protectiei constructiilor contra agresivitatilor fizice, chimice si microbiologice si consultant UNESCO in acest domeniu.

Italia poseda peste 60% din patrimoniul cultural mondial. Acest fapt se datoreaza nu numai perioadei in care aceasta zona centrala a fostului imperiu roman a realizat sau a -achizitionat- monumente de referinta ale umanitatii, dintre care o buna parte a traversat vitregia unei istorii multimilenare; principala contributie la acumularea in peninsula italica a acestui imens tezaur de opere de arta, inclusiv monumente de arhitectura, o constituie Renasterea, fenomen cultural patronat de Italia. In perioada evului mediu, peninsula era faramitata in zeci de regate sau ducate, toate facand o -curte- teribila marilor artisti ai epocii pentru a-i atrage in curtile proprii. Comenzile primite de artisti erau insotite de o singura -indicatie pretioasa-, aceea ca operele comandate sa depaseasca prestigiul si amploarea a ceea ce posedau conducatorii micilor state rivale vecine. In acest fel, centrele istorice ale oraselor italiene, precum si o buna parte din localitatile lor rurale poseda cea mai mare concentratie de opere de arta din lume. Atentatele la adresa acestui imens patrimoniu cultural sunt puternice si diverse, mergand de la distrugeri produse de fenomene naturale pana la cele ce se datoreaza omului, incepand cu razboaiele si continuand cu poluarea industriala, cu vandalizari sau cu furturi din palate, biserici, muzee sau colectii particulare, precum si ca urmare a unor sapaturi arheologice ilegale. Pentru mentinerea unui asemenea capital cultural, Italia este intr-o vesnica vanatoare de capete, nesfarsita, ca si munca de conservare si restaurare.

Monumentele cad pur si simplu

Tema de lucru a restauratorului chemat in orasul dogilor este sa mentina un oras a carui prabusire este multiseculara, dar care este un etalon artistic si un muzeu viu, detinator al unei scoli proprii de pictura care incepe cu Lorenzo Veneziano, dar veritabilul debut este dat de dinastia Bellini (Jacopo, tatal, si cei doi fii, Gentile si Giovanni), cu un mare accent al culorilor vii si senzuale. Renasterea venetiana se leaga de Titian, de Veronese si de Tintoreto, dar nu pot fi omise numele unor mari pictori precum Theotocopoulos (El Greco, nascut in Creta, care pe atunci facea parte din regatul venetian al Candiei) si care se va specializa in Venetia, inainte de a se stabili in Spania; sau Canaletto, Giorgione, Veronese, Guardi, Longhi si, desigur, Tiepolo, virtuosul decorator.

Palatele venetiene sunt speciale, construite direct pe apa, la granita dintre mari ambarcatiuni care nu plutesc si tipicul unei locuinte permanente. Intrarea principala este spre canalul de acces, portalurile fiind bogat decorate cu sculpturi in marmura. Cautand pitorescul, arhitectura venetiana acorda un mare prestigiu fatadelor, marmurei de culori diferite, grupurilor centrale de ferestre cu ancadramente fastuoase. Curtile interioare sunt decorate cu placi de marmura colorata, frize si grilaje de fier forjat.

-Orasul se prabuseste pur si simplu. Bucati mari din constructii, fuse de coloane, capiteluri, fatade cad in canale si sunt uneori pescuite si repuse la loc. Am avut ocazia sa particip la o drenare a unora dintre canale, cand de sub apa au fost scoase adevarate bijuterii. Locuitorii sunt obligati sa le repuna in constructie, restaurate pe banii lor, sau sa le tina expuse pana la urmatoarea restaurare a cladirii-, spune dr. Popescu.

Un oras scump si incomod

Venetia este un oras nesanatos si scump – igrasia si reumatismul sunt darurile unei vieti traite pe apa, incat locuitorii nici nu mai tin minte daca nu cumva sunt marinari; preturile tuturor produselor, incepand cu alimentele, sunt mai scumpe de cateva ori decat in restul Italiei, dat fiind ca toate bunurile sunt carate exclusiv de hamali. Intreg patrimoniul trebuie intretinut de locatari, pe banii lor, iar reparatiile si restaurarea nu sunt cele mai ieftine. Tot mai multe cladiri, avand zidurile mucegaite si imbibate cu apa, precum si un grad mare de deteriorare, sunt parasite de locatari, care fug in zona continentala. Chiar si o buna parte din vizitatori prefera sa locuiasca in Mestre, ceea ce afecteaza sensibil veniturile obtinute din turism. Venetia de azi mai numara doar 70.000 de locuitori fata de cei 190.000, cat numara in 1420, perioada sa de maxima inflorire, cand se lansa in actiunea de cucerire a peninsulei italice.

Unii americani, cu o oarecare inconstienta, se scalda direct in apele canalelor, fara a detine amanuntul ca orasul nu dispunea de o (alta) retea de canalizare decat apa de sub case. Apa lagunei a devenit si mai coroziva, si mai distructiva in ultimii ani.

Pentru a lucra in bancurile de nisip, frecvent inundate de maree, venetienii ridicau la inceput batardouri – chesoane care impiedicau apa sa patrunda in santier -, dupa care eliberau amplasamentul prin pomparea in exteriorul incintei a apei existente pe platforma, iar apoi inlaturau straturile de depuneri de la suprafata. Apoi infigeau pilotii in bancurile de pamant argilos. Milioane de arbori, ce au constituit paduri intregi situate in zona estuarului din sudul lagunei, au trecut in imersiune. Ingropati vertical in solul argilos, pilotii de lemn scapa de opera distructiva combinata a aerului si a apei. In timp, ei devin tot mai negri si din ce in ce mai duri, ceea ce explica soliditatea vechilor palate: ele au ca fundatii o platforma de arbori la fel de duri ca fierul, fiind indesati puternic unii in altii. In partea superioara a acestei gigantice paduri artificiale formate din piloti se realizeaza o platforma (-zatterone-) din barne, peste care se asaza fundatia din piatra. De la nivelul apei, zidaria este realizata sau placata cu calcar compact de Istria sau cu marmura. Laguna veneta s-ar fi transformat intr-o mlastina nenavigabila, daca nu s-ar fi proiectat si executat in secolele trecute, de catre -magistratii apelor-, ingenioase lucrari hidrotehnice, cu devierea catre nordul si sudul lagunei a unor cursuri de apa. Canalele sunt intretinute continuu, permitandu-se navigatia si deci legaturile optime cu continentul. Actualmente, o amenintare grava pentru Venetia si pentru celelalte localitati din laguna veneta este constituita de pericolul inundatiilor. O data cu venirea toamnei si a iernii, vantul impinge cu putere masele de apa ale Adriaticii, prin cele trei guri de comunicare cu laguna: Chioggia, Malamoco si Lido, producandu-se o crestere a nivelului marii cu peste 50 cm peste nivelul obisnuit (fenomen numit -aqua alta- – apa inalta). La 90 cm, apa patrunde in interiorul Bazilicii San Marco, iar o buna parte a Venetiei este inundata. Orasul este parasit la parter, din cauza inundatiilor spumoase care se ridica brusc din albia canalului in casa scarilor, prin sifoanele de scurgere a apei care in aceste perioade actioneaza in sens invers, aruncand ca niste fantani arteziene apa in case si pe strazi. Operele de arta, marile palate si marile sculpturi risca in orice moment soarta Titanicului.

Fundatiile si soclurile constructiilor sunt afectate si de actiunea dinamica a apei, datorata transportului motorizat, prin valurile si vibratiile produse, ca si prin poluarea cu reziduuri petroliere. Se adauga coroziunea produsa de salinitatea marita a apei Adriaticii, inclusiv prin aerosolii continuti in aerul sarat si umed al lagunei. -Agresivitatea zonei este potentata si de agentii biologici, care, alaturi de factorii fizici si chimici, contribuie la deteriorarile importante ce se remarca la monumentele Venetiei. Vizitatorii Serenissimei pot remarca usor atacul biologic prin algele verzi ce se dezvolta pe fatadele igrasioase ale cladirilor sau pe peretii si gradenele de piatra ale canalelor. Mult mai periculos, atat pentru locatari, cat si pentru cladiri, este fenomenul de mucegaire a peretilor, reprezentat de biocenoze alcatuite din fungi microscopici, bacterii si drojdii. Alaturi de aceste microorganisme se gasesc si plante inferioare precum alge, licheni sau muschi. De asemenea, structura de lemn a cladirilor, inclusiv pardoselile, sunt degradate intens datorita insectelor xilofage si ciupercilor macroscopice, ultimele fiind implicate in fenomenul de putrezire a lemnului-, evalueaza Atanasie Popescu.

Rezultatul este ca edificiile din laguna se degradeaza rapid: fundatiile au inceput sa cedeze, astfel ca zidurile prezinta crapaturi ce parcurg adeseori toata fatada, inclusiv in zona loggiilor, portalurilor si ferestrelor, ai caror buiandrugi sunt grav afectati. La multe cladiri, tencuiala exterioara este cazuta sau grav deteriorata, inclusiv zidaria de piatra sau de caramida.

Proprietati romanesti din Venetia

Orasul se imparte in sase arondismente, cate trei de o parte si de cealalta a Canalului Grande. Palatul Dogilor, din imediata apropiere, reprezinta simbolul gloriei si puterii venetiene, constituind resedinta dogilor si sediul Guvernului. La doar -doua poduri distanta- (aceasta este unitatea de masura in Venetia), se ridica sediul Institului Roman de Cultura si Cercetari Umanistice, condus recent de Paul Everac, una dintre constructiile de care s-a legat o parte importanta a activitatii lui Atanasie Popescu. Cladirea este chiar Ca* (astfel prescurteaza ei -cassa-) Correr, construita de o mare familie de dogi, in cea mai -turistica- zona, Canarregio. Cladirea a fost cumparata in anii dintre cele doua razboaie de Nicolae Iorga, care a infiintat aici un centru cultural romanesc.

Pentru dr. Popescu, ploiestean de bastina, inceputul vietii de venetian l-a constituit colaborarea cu prof. dr. ing. Moraru Dinu Stefan, cand, in 1969, -am aplicat la Palatul Ca* Pesaro din Venetia o serie de brevete de combatere a igrasiei zidurilor prin electrodrenare, la care autorul principal este prof. Moraru, eu fiind colaborator. Aceste metode si tehnologii s-au dovedit viabile la constructii ce au umiditati ascensionale in procente rezonabile, dar umiditatea excesiva a zidurilor constructiilor din laguna si fenomenul de <acqua alta> le limiteaza eficienta in timp-. Igrasia, in genere un creator de disconfort, devine in laguna un inamic al culturii. Toate noutatile stiintei sunt incercate cu mai mult sau mai putin succes, in adevarate -mode-, preferate un timp si apoi abandonate. In voga acum este metoda prof. Massari, de taiere orizontala a zidurilor, -in sah-, cu portiuni de perete perforat pe o mare lungime (cu o inaltime de aproximativ un centimetru), realizate cu o masina de tip polizor, iar in fosele obtinute se aplica un strat hidroizolator de rasini poliesterice. Mai nou, metoda a fost ameliorata prin aplicarea unei hidroizolatii din folie de tabla de plumb, placata pe ambele suprafete cu folii de polipropilena ce protejeaza plumbul de alcalinitatea zidurilor. -Sigur ca are ca rezultat subrezirea constructiei, dar, din fericire, zona nu este una seismica. Din cauza ca nici aceasta masura nu era suficienta, uneori se ajunge ca un metru mai sus fata de primele perforatii sa fie facut un alt rand de taieturi-.

Dupa acea prima comanda de la Ca* Pesaro, dr. Popescu a avut reveniri sporadice in Venetia, pana cand a inceput in 1989 lucrarile la restaurarea Palatului Correr din scuarul Santa Fosca, propietate a statului roman. Cu acea ocazie, a utilizat produse si tehnologii din seria -Fungostop-, pe care le-a brevetat el insusi in tara, impreuna cu chimisti de sinteza si microbiologi de la Institutul de Cercetari -Petrochim- din Ploiesti, alaturi de care a pus bazele primului laborator de biodeteriorare a constructiilor, in 1977. Rezultatul a fost mai multe patente de inventii a caror importanta este recunoscuta in intreaga lume. -Identificasem biocizii de care era nevoie pentru a ucide bacteriile si ciupercile care ataca de regula zidaria, dar produsul nostru, desi corect din punct de vedere biochimic, avea marele dezavantaj ca nu avea o aderenta buna la perete. Daca trageai de tencuiala tratata de noi, ea se dezlipea mult mai usor decat una normala. Inventia era practic de neutilizat. Intamplator, la o cafea am explicat unei laborante din afara grupului, de la o fabrica de detergenti, problema pe care o avem. Ea mi-a dat sugestia sa incercam ca biocid un detergent utilizat la salubrizarea combinatelor de crestere a pasarilor. A mers.-

In 1989, a inceput o colaborare de 11 ani cu laboratorul condus de dr. Fassina, in Venetia. Startul a fost constituit de testarile facute pentru Palatul Correr si a continuat cu testari ce le-a facut pentru restaurarea peretilor sculptati in piatra ai binecunoscutei biserici a Manastirii -Trei Ierarhi- din Iasi. -De altfel, am fost invitat sa prezint rezultatele acestor cercetari pe parcursul cursului international UNESCO-ICCROM tinut la Venetia in anul 1996. De asemenea, am efectuat studii de laborator pentru stabilirea continutului in medii agresive, precum si pentru stabilirea sistemelor optime de protectie, in cazul unor mostre de materiale de constructii prelevate de la importante monumente venetiene precum Palatul Ca* d*Oro sau bisericile Madonna dell* Orto sau Santa Maria dei Miracolli.-

Exportul de creiere nu tine cont de varsta

Dr. Popescu este in momentul de fata cu bagajele facute. In cateva zile se va stabili in Statele Unite, in Missouri, unde va reprezenta trei studiouri de mozaicuri artistice din Venetia.

De meserie este inginer constructor, dar a avut sansa ca, inca din facultate, sa fie cuprins, in 1977, intr-un laborator de biodeteriorari microbiologice a materilalelor de constructii, condus de prof. Sufriu. Dupa facultate, cu o mare dispensa, a reusit sa continue tot munca de cercetare contra bacteriilor, algelor, mucegaiurilor si putregailor, fiind scutit de cei trei ani de stagiatura in productie. Prima opera de restaurare a fost una cu un dublu caracter – de obiectiv industrial si monument de arhitectura: silozurile din Galati, construite de Anghel Saligni, prima structura de prefabricate din lume. -Lucrarile s-au intins pe circa 8.000 mp. Pleava si umiditatea specifice magaziilor portuare se infiltrasera in fisurile tencuielii, creand un mediu bacterian propice, care a distrus tencuiala si a atacat insasi structura de baza.-

La inceputul carierei, un coordonator de lucrari i-a spus ca nu o sa ajunga nicaieri in viata. Refuzase o mica jonglerie cu cifrele. -Metoda pe care o incercase seful meu era destul de corecta, majoritatea parametrilor erau cei reali, dar erau modificati parametrii de umiditate initiali, care erau mult exagerati pentru a da impresia ca metoda este mult mai eficienta decat in realitate.- A ajuns totusi sa aiba foarte multe comenzi de lucrari de combatere a igrasiei si biodeteriorarilor, in special comenzi industriale. -Am facut lucrari in principalele crame de vinuri din tara-, spune el, mentionand ca nu este bautor, dar ii plac vinurile bune. A lucrat in fabrici de panificatie, de otet, de panificatie, de carne. Primele iesiri in strainatate au fost tot comenzi industriale, in lagarul comunist: Ungaria, Cehoslovacia, Rusia. Structural, conservarea unui obiectiv industrial nu difera marcant de cea a unui monument de arhitectura. -In principiu, la inceput se stabilesc in laborator factorii agresivi de natura chimica si/sau microbiologica ce au condus la degradarea materialului de constructie. In continuare, in functie de aceste agresivitati, se testeaza produsele de protectie si se stabilesc tehnologiile optime de aplicare a protectiei anticorozive. In cazul existentei unei agresivitati microbiologice, produsele trebuie sa fie biocidate cu aditivi compatibili cu materialele de constructie.- In ceea ce priveste suportul monumentului ce trebuie protejat, se incepe de obicei prin curatirea acestuia, in scopul eliminarii produselor periculoase sau inestetice. Metodele variaza in functie de starea si de natura suprafetelor ce se curata si utilizeaza de regula cataplasme cu anumite tipuri de argile sau cataplasme gelatinoase. Urmeaza tratamentul de consolidare ce trebuie sa asigure o buna adeziune intre partile partial desprinse si suport. Etapa finala consta in protejarea suprafetelor cu produse anticorozive, cu efect hidrofug, care se aplica prin -pensulare- sau pulverizare. In conceptia moderna, operatiile de restaurare trebuie sa utilizeze produse care sa permita inlaturarea ulterioara facila a protectiei anterioare, in cazul unei noi restaurari.

Atat in monumentele de arhitectura, cat si in cazul statuilor, ca si in cazul picturilor, exista obligatia ca partile restaurate sa semene cat mai mult cu opera originala, inclusiv ca stil, dar sa fie evident ca sunt adaosuri. In general, se utilizeaza aceleasi materiale, dar suprafetele restaurate se lasa usor nefinisate sau se alege orice alta subliniere. Artistii vechi nu sunt inzestrati nici macar cu bucati de opera perfect similare, dar pe care nu le-au creat. Fericite sunt literatura si coregrafia, muzica si teatrul, opere care nu se degradeaza si nu sunt restaurate!

-Mi-a placut sa stiu tot ce tine de restaurare si de conservare, inclusiv pentru pictura, predominant murala (care vine in contact mai apropiat cu specialitatea mea), inclusiv pentru conservarea lemnului, dar niciodata nu am facut decat cele ce tin de specialitatea mea: materiale de constructii. Nu vreau nici sa fac greseli si nici sa-mi asum responsabilitatea pentru munca altcuiva.-

In tara a mai lucrat la Manastirea Probota, inclusa si datorita lui pe lista UNESCO gratie raritatii picturii din interior. Calugarii greci care au detinut la un moment dat manastirea au acoperit pictura interioara cu un strat nou, dupa alte canoane, dar fara a distruge nici pictura originala. In majoritatea cazurilor se -busardeaza-, se cicaneste si se zgaraie stratul vechi de tencuiala pentru ca noul strat sa aiba aderenta. La Probota nu s-a intamplat acest lucru si acum a fost necesar doar ca sa fie curatata pictura greceasca. -S-a mai intamplat si prin alte biserici, dar nicaieri nu s-a pastrat in intregime pictura murala originala.- A colaborat la Peles si a participat la o semidezinformare care a facut ca familia Ceausescu sa renunte la ideea de a locui in castel. -De fapt, nu era nici o dezinformare propriu-zisa pentru ca am acreditat ideea ca partile de lemn prezinta un fung cancerigen, ceea ce era adevarat; dar asemenea microbi nu actioneaza asupra tuturor si doar in foarte putine dintre cazuri duc la imbolnavire.-

Cu bagajele facute pentru inima Americii, Atanasie Popescu revede drumul inceput langa Ploiesti, continuat in jurul globului. Un deceniu venetian, lucrari in Jerusalim, in Persia, in Japonia… Obiceiuri si amintiri culese de peste tot cu o mare adoratie, a inginerului care stie ca face o simpla munca de intretinere, ca este un camerist al operelor de arta si un majordom al marilor artisti, ca nu are nici un merit intr-o capodopera, dar ca ea i se datoreaza si lui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.