Obezitatea, dar mai ales obezitatea infantilă sunt printre cele mai grave probleme ale secolului. Specialiștii din întreaga lume vorbesc chiar despre o epidemie. Iar când vorbim de peste 30-40 de kilograme peste greutatea normală, dietele devin de cele mai multe ori ineficiente. Despre soluțiile care există dincolo de o cură, am vorbit cu Rubin Munteanu (foto), medic primar chirurgie generală, laparoscopie și chirurgia obezității în cadrul spitalului Clinic Sf. Ioan din București.
Reporter – Cât de gravă este problema obezității în România?
Rubin Munteanu – Obezitatea a devenit o problemă majoră de sănătate în vremurile actuale. Asistăm la adevărate epidemii. Atât numărul de cazuri dar și amploarea obezității sunt mult mai mari decât erau în trecut. Avem din ce în ce mai mulți pacienți care suferă de obezitate dar și de bolile legate de obezitate: dureri articulare, dureri de spate, diabet, infertilitate, dar tot mai mulți pacienți care depășesc 180-220 de kilograme. Însă ce este și mai grav e faptul că avem obezitate care începe la vârste foarte fragede, constituind o adevarată problemă de sănătate. Metodele tradiționale sunt, desigur, dietele. Dar ca orice metodă au și ele limitele lor. Pacienții care nu reușesc să slăbească prin diete, dar mai ales să se mențină, ceea ce nu este deloc ușor, se adresează chirurgiei.
– Care sunt riscurile la care se supune un copil obez?
– Statistic vorbind, șansa ca un copil obez să devină un adult obez este foarte mare, peste 80 la sută. Datorită pshihologiei copilului și a relațiilor lui în mediul familial, este foarte greu să fie stăpânită problema în sensul că micuții sunt mult mai pofticioși, doresc să mănânce, li se refuză mult mai greu mofturile de către părinți sau bunici. Este și normal, nu poți să refuzi copilul dacă cere de mâncare. Cu toate acestea, câștigarea an de an în greutate face ca atunci când devine adult să aibă mai devreme probleme de sănătate: hipertensiune arterială, diabet, probleme cu coloana vertebrală și multe altele.
– Cum își pot ajuta părinții copilul care începe să ia proportții considerabile?
– Trebuie ca la primele semne în care se constată că și-a depășit greutatea ideală pentru vârsta și înălțimea lor, să se adreseze medicului nutriționist. Să încerce împreună cu un specialist în domeniu să facă ceva pentru ca greutatea copilului să nu ia proporții. În special, să conducă regimul alimentar și de viață, exercițiile fizice ca și hrana de zi cu zi în așa fel încât copilul să se mențină în limitele normale ale greutății.
– Apelează și copiii din România la metodele chirurgicale pentru a slăbi?
– Au început să se adreseze pacienți la vârsta copilăriei medicului chirurg pentru tratamente drastice. Din experiența de până acum, cele mai tinere aveau 13 ani dar și greutăți inimaginabile pentru aceastră vârstă. Una dintre pacientele mele a avut peste 170 de kg, făcând din ea dependentă complet de părinți, obezitatea extremă fiind de fapt un handicap în sensul că adulții sau copiii care au o greutate extremă nu se mai pot deplasa decât cu o mare greutate, ei fiind dependenți de un alt om.
– Există o metodă ideală care se poate aplica acestor copii?
– Nu există o metodă ideală nici pentru copil și nici pentru adulți. Există mai multe metode. Dificultatea în chirurgia bariatrică (a obezității) este alegerea celei mai bune metode pentru fiecare pacient. Acest lucru nu se face cu ușurință. Depinde foarte mult de vârstă, de obiceiurile alimentare. Sunt metode chirurgicale reversibile, la care anatomia nu se schimbă după îndepărtarea dispozitivului chirurgical respectiv sau operația poate fi corectată, dar există și intervenții ireversibile care schimbă pe toată viața anatomia, în special pe cea a stomacului. În funcție de acești parametri și într-o discuție care vizează multe aspecte și care trebuie făcute pe-ndelete, se alege operația care se consideră cea mai indicată pentru cazul respectiv.
– În cazul fetiței care avea 170 de kg, care a fost metoda folosită?
– Pentru ea s-a ales soluția gastric sleev, adică o intervenție chirurgicală care îndepărtează 80-85 la sută din stomac. Un avantaj adițional al acestei intervenții chirurgicale este (dincolo de faptul că realizează o restricție alimentară, face un stomac mic și omul mănâncă puțin) că se îndepărtează porțiunea fundică a stomacului, care secretă un hormon numit grelină, hormon care este implicat în procesele de foame și sațietate. Tuturor paciențior cărora le-am făcut acestă operație, am constatat că nu le mai este foame în aceeași măsură în care le era înainte. Acest lucru face ca în etapa post-operatorie, cantitatea de alimente ingerată să fie mică la fiecare masă și pacienții să nu sufere de foame. De altfel, ei nici nu au o dietă foarte restrictivă, singurele lucruri care se exclud cu desăvârșire fiind lichidele acidulate care fac o distensie a stomacului neplăcută și riscă ca acest stomac să se alungească. Altfel, pacienții sunt sfătuiți să mănânce de toate, dar puțin.
– Ce alte metode există?
– O altă operație este inelul gastric, atâta timp cât se alege pacientul potrivit. Acesta trebuie să fie dispus să țină un anumit regim, deci trebuie implicată și voința pacientului. Se realizează pe cale laparoscopică, cu câteva mici incizii care necesită o noapte, două de spitalizare, cu refacere post-operatorie rapidă și cu rezulate bune. Totuși, 20 la sută dintre pacienți cu inel nu slăbesc semnificativ din cauza nerespectării regimului alimentar post-operatoriu și al consumului exagerat de dulciuri. Alte operații sunt mai complexe. De exemplu, gastric bypass-ul. În această situație se realizează și o restricție alimentară prin confecționarea pe cală chirurgicală a unui stomac mic, dar și o scurtcircuitare a conținutului alimentar la nivelul segmetului intestinal. În acest fel, o parte din alimente se elimină nedigerate. Rezultatele sunt foarte bune și cu aceste metode.
– Care e cea mai sigură metodă pentru o persoană cu o greutate foarte mare?
– Soluția de a face în doi timpi o operație. La pacienții cu o greutate foarte mare și la care riscurile operatorii sunt pe măsură, putem face inițial un stomac mic, un gastric sleev și apoi, când a scăzut în greutate și riscurile sunt mult mai mici, putem completa această operație cu o șuntare a intestinului, adăugând și componenta malabsorbtivă a operației. Astfel, făcând două operații într-un interval mai mare de timp, scădem semnificativ riscurile.
– De ce se tem oamenii, totuși, de aceste operații?
-Operația este un eveniment neobișnuit. Nu ni se întâmplă să ne operăm în fiecare zi și, ca atare, teama de necunoscut este firească, riscurile fiind prezente la fiecare act operator. Ele depind cu siguranță de amploarea operației. Depind desigur și de experiența echipei care face această intervenție, dar și de patologia pacientului precum și de vârsta lui. Dar lucrurile se discută în materie de risc-beneficiu. Pacienții se tem dar în același timp constată că nu au alte soluții, că viața a devenit foarte grea, ducând poate și 100 kg în plus, că în aceste condiții riscurile bolilor asociate sunt mai mari decât riscurile operației, că suferă de diabet sau de alte probleme. Am văzut foarte mulți pacienți extrem de fericiți după ce au reușit să aibă mai puțin cu 30-40 de kg și viața începuse să fie normală în toate componentele ei.
– O categorie aparte de pacienți o reprezintă diabeticii
– La aceștia, beneficiul post-operator este mult mai mare. Odată cu scăderea unui număr semnificativ de kg se reduce necesarul de tratamente antidiabetice și chiar necesarul de insulină. Am avut mai multe cazuri în care pacienții nu au mai avut nevoie de tratamente cu antidiabetice orale sau au ajuns să ia o treime din doza de insulină inițială. Pentru aceștia, beneficiul operației este mult mai mare decât la alți pacienți. De asemenea, pacienții care sforăie foarte tare datorită excesului ponderal vor avea post-operator o viață mult mai liniștită. Atât ei cât și familiile lor, ca și pacienții care se trezesc noaptea din cauza lipsei de aer, care poartă măști de oxigen peste noapte.
– Considerați că pe viitor oamenii vor apela și mai mult la aceste operații?
– În etapa actuală în care ne aflăm, în ceea ce privește chirurgia bariatrică în România, în care spitalul Clinic Sf. Ioan și secția de chirurgie a spitalului au de departe cazuistica cea mai mare din țară și ne mândrim cu acest lucru, constatăm că din ce în ce mai mulți pacienți din țară cât și români din străinătate, care sunt poate mai bine informați decât cei din țară, se adresează nouă pentru a face intervenția chirurgicală. Cred că în viitorul apropiat ne vom confrunta cu un număr și mai mare de astfel de pacienți, pentru că amploarea acestei afecțiuni este surprinzător de mare.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
