Prea puțini părinți care își abuzează, neglijează sau exploatează copiii plătesc ca la „carte“, mai exact conform legii, pentru relele tratamente aplicate minorilor. Cert este că peste 3.000 de copii din Romånia au fost abuzați, neglijați sau exploatați în primele trei luni ale anului, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în mediul rural, după cum arată statisticile Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC). De ce scapă părinții prea ușor pentru tratamentele inumane pe care le aplică copiilor? Răspunsul este simplu: legislația este cam „încålcită“, există deficit de psihologi pe probleme de rele tratamente aplicate minorului, iar din cele 3.500 de comunități locale doar jumătate au servicii publice de asistență socială. „Avem nevoie de psihologi specializați care să discute cu minorii în cazul cărora avem suspiciunea că sunt abuzați, neglijați sau exploatați. Totodată, primarii trebuie să se implice mai mult în viața comunității, trebuie să știe cåt de cåt gradul de sărăcie al fiecărei familii din sat, mai ales în cazul comunităților locale mici“, a declarat, pentru „Curentul“, Ileana Savu, secretar de stat în ANPDC. Cånd vine vorba despre rele tratamente aplicate minorului, decăderea din drepturile părintești și pedepsirea faptelor care se încadrează la abuz, neglijare sau exploatare situația se complică. Potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în momentul în care apare suspiciunea unui caz de rele tratamente aplicate minorului, Direcția Copilului „sesizează instanța judecătorească, solicitånd emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial. În termen de 48 de ore de la data executării ordonanței președințiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență, Protecția Copilului sesizează instanța judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, decăderea totală sau parțială din exercițiul drepturilor părintești, precum și cu privire la exercitarea drepturilor părintești“. În schimb, Autoritatea Tutelară poate sesiza instanța pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului. Potrivit Legii nr. 272/2004, „în cadrul procesului se poate administra, din oficiu, ca probă, declarația scrisă a copilului abuzat, neglijat sau exploatat. Declarația copilului poate fi înregistrată prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistența unui psiholog“. Și audierea, în camera de consiliu, a copilului supus la rele tratamente de părinți se face numai în prezența unui psiholog. „Din păcate, în Romånia nu există judecători specializați numai pe această problemă. Nu avem instanțe specializate. La noi, un judecător de la o secție civilă se ocupă de emiterea ordonanței de urgență pentru plasarea minorului, un alt judecător de la secția civilă se ocupă de dosarul de decădere din drepturile părintești, iar un al treilea, de la secția penală, se ocupă de dosarul părinților privind săvårșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului. Deci avem trei judecători, cu trei dosare diferite. În Franța, spre exemplu, un singur judecător se ocupă de toate cele trei dosare“, a precizat, pentru „Curentul“, judecătorul Cristi Danileț. Acesta a adăugat că „instanțele noastre nu au psihologi specializați care să vorbească cu minorii ce au fost supuși la rele tratamente de către părinți“.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
