In primul Raport de Prevenire a Crizelor pe acest an – inclus in proiectul PNUD Early Warning System ROM/99/006 -, Societatea Academica din Romania analizeaza evolutia libertatii de miscare a romanilor, prin prisma schimbarilor la nivel national si european dupa 1989.
Posesia pasaportului, doar una dintre conditii…
Dupa 1989, dreptul la un pasaport s-a dovedit insuficient pentru a le garanta romanilor libera circulatie in oricare tara europeana sau noneuropeana.
In 1990, un numar semnificativ de persoane au parasit tara definitiv (cetateni romani cu rude in strainatate, majoritatea insa cetateni romani apartinand minoritatilor: maghiari, evrei, germani).
Aproape imediat, tarile de destinatie au impus restrictii semnificative pentru cetatenii romani. Viza era doar una dintre ele. O seama de criterii de eligibilitate s-au dovedit o adevarata povara, nu doar pentru turisti.
Preocuparile generate de potentialele activitati criminale ale emigrantilor ilegali au completat lista ingrijorarilor. Desfiintarea obligativitatii vizelor s-a produs progresiv catre est si Romania a reusit sa atinga criteriile necesare doar la sfarsitul anului 2001. Iata cativa dintre factorii cei mai importanti care au contribuit la eliminarea vizelor pentru cetatenii romani:
– Presiunea firmelor si intreprinzatorilor din UE asupra agentiilor guvernamentale in vederea recrutarii de forta de munca ieftina din Europa de Est
– Presiunea organizatiilor internationale asupra tarilor membre ale UE pentru a respecta libertatea de miscare
– Numarul semnificativ de muncitori romani emigranti (legali sau ilegali) din anumite state Schengen (care faceau obligativitatea vizelor superflua)
– Cazurile dovedite de coruptie ale unor functionari de rang inalt ai tarilor membre UE din ambasadele din Romania, care au demonstrat ca vizele nu sunt atat de greu de cumparat
– Numarul mare de agenti economici care intermediau schimbul de forta de munca intre Romania si alte tari membre UE
– Masurile Guvernului Romaniei de a securiza granitele astfel incat frontiera UE sa se poata deplasa catre est
– Cooperarea institutionala dintre institutiile de implementare a legilor din Romania si cele din alte tari membre ale UE
– Ireversibilitatea procesului de extindere a UE catre est
– Cresterea numarului victimelor traficului datorat retelelor organizate de -management- al restrictiilor impuse de vize
Tipologia emigrantilor si destinatiilor
Exista sase tipuri de fluxuri de emigratie sistematica specifice pentru Romania dupa 1990:
1. Emigrarea definitiva (schimbarea rezidentei sau/si a cetateniei): grupurile etnice (germani, evrei, maghiari), persoane care se alatura familiilor aflate in strainatate si profesionisti (personal supracalificat in domeniul IT, care alege mai ales Canada sau Statele Unite ca destinatie).
2. Migratia circulatorie a fortei de munca: indivizi calificati sau necalificati care au folosit agentii de intermediere a fortei de munca sau retele informale pentru a patrunde pe piata muncii din UE, Iugoslavia, Turcia si Israel. O parte dintre acesti muncitori emigranti au parasit tara in baza unui contract de munca sigur, altii intra in tara de destinatie ca turisti si isi gasesc un loc de munca fara acte legale. O data ce acest flux de intrari-iesiri a atins o masa critica, o parte dintre emigranti au obtinut rezidenta in tarile de destinatie, unde familiile i-au insotit.
Principalele surse ale migratiei circulatorii au fost – dupa tara de destinatie – Spania, Italia, Germania si Franta.
3. Forme studentesti de mobilitate: studenti din diferite domenii care studiaza in universitati europene sau americane. Majoritatea devin rezidenti ai tarilor de destinatie si nu se mai intorc niciodata.
4. Schimburile comerciale de frontiera: mai vizibile la granita cu Ungaria si Iugoslavia. A crescut in timpul unor evenimente din regiune (de exemplu, in timpul razboiului din Iugoslavia s-a inregistrat un trafic intens de combustibil, in ciuda embargoului impus de ONU).
5. Comertul -la valiza-: intreprinzatori care transportau cantitati reduse de marfa din Turcia, Ungaria si Polonia catre Romania.
6. Turismul organizat si individual: cetateni care calatoresc individual sau prin agentii de turism sau companii de transport in Europa si in alte tari noneuropene. De cele mai multe ori, statutul de turist era o acoperire a emigrarii ilegale a fortei de munca.
In vreme ce emigrarea definitiva si comertul -la valiza- detineau procentaje semnificative la inceputul anilor *90, scazand apoi la niveluri nesemnificative, migratia circulatorie (legala sau nu) a rulat un numar foarte mare de persoane in toata aceasta perioada.
-Hartile- emigratiei indica faptul ca, de exemplu, Germania este destinatia preferata a celor din zonele vestice (Transilvania, Banat si Crisana), in vreme ce Italia este preferata de comunitatile din Moldova (partea estica a Romaniei).
Suspendarea obligativitatii vizelor, o arma cu doua taisuri?
Este interesant de observat ca in noiembrie 2001 aproximativ 47% din populatia adulta a Romaniei considera ca va fi capabila sa calatoreasca in tarile UE fara viza, o luna inainte de adoptarea deciziei de a suspenda obligativitatea vizei pentru cetatenii romani.
Un an mai tarziu, 55% din populatia adulta a Romaniei se temea ca suspendarea obligativitatii vizelor va fi reconsiderata de catre UE, ca urmare a reflectarii negative in media a hotilor si cersetorilor romani din strainatate. Mai mult, 64% dintre romani considera ca anumitor categorii de concetateni ar trebui sa li se suspende dreptul de a parasi tara de vreme ce creeaza o imagine negativa a calatorilor romani cinstiti.
Dar nu existau motive de ingrijorare. S-a inregistrat o crestere usoara de 5% din populatia adulta care a calatorit in strainatate in 2002 comparativ cu 2001.
Tot o crestere usoara a inregistrat si numarul celor care au muncit in strainatate in 2002 comparativ cu 2001. Este adevarat ca cifrele s-au dublat in realitate, dar volumul nu indica perspectiva unui exod masiv al fortei de munca.
Chiar si in privinta intentiilor de a emigra pentru a munci, cifrele dinainte si de dupa suspendarea obligativitatii vizelor nu au crescut. Se inregistreaza un procent constant de 16-17% al adultilor care intentioneaza sa-si gaseasca un loc de munca in tarile Uniunii Europene. Dintre acestia, doar 5% au intreprins ceva concret in aceasta directie, ceea ce reprezinta exact rata emigrarii de dupa 1990.
Politicile dure antiimigratie cresc numarul celor intrati ilegal
Cercetarile arata faptul ca destinatiile preferate pentru emigrarea fortei de munca s-au schimbat progresiv dupa 1990, in functie de cat de restrictive au devenit politicile de imigrare in respectivele tari de destinatie. Mai intai a fost Germania, dar in ultimii trei sau patru ani, Spania si Italia au devenit destinatiile preferate de catre romani.
Pe de alta parte, tarile occidentale au inceput sa inteleaga efectele perverse ale politicilor dure antiimigratie: cu cat esti mai dur, cu atat creste proportia imigrantilor ilegali din totalul masei de imigranti. Reglementarile dure duc la cresterea costurilor de deplasare (in termeni de bani, dar si de efort, pentru ocolirea regulilor).
Asa cum au aratat multe sondaje pe imigrantii din SUA si Germania, masurile dure pentru reducerea muncitorilor straini tind sa mareasca
perioada medie de sedere, proportia celor veniti ilegal si implicarea in activitati infractionale (autoselectie negativa).
Autoritatile romane au fost destul de reticente in abordarea subiectului migratiei internationale dupa 1990. Aceasta se datoreaza reflectarii in presa occidentala a activitatilor ilegale ale cetatenilor romani din strainatate, ceea ce a facut ca subiectul sa devina sensibil, dar si ca urmare a unei agende politice ezitante in privinta fenomenului transferului de inteligenta.
Exportul fortei de munca trebuie sa fie o politica explicita
Exportul de forta de munca nu este o politica explicita a Guvernului Romaniei si nu este cazul ca guvernul roman sa aiba in vedere o asemenea politica agresiva. Exista tari in Asia de Sud-Est, America Centrala si de Sud care adopta politici explicite si infiinteaza institutii cu scopul exportarii fortei de munca si al importarii capitalului financiar in urma migratiei. Totusi, cand va negocia cu UE capitolul libertatii de miscare a persoanelor, negociatorii romani ar trebui sa sublinieze ca: – Cei care migreaza pot aduce beneficii atat tarii de provenienta, cat si celei de destinatie – Un regim rezonabil si lejer de control poate fi mai eficient in controlul infractionalitatii decat politicile dure antiimigratie – Cei mai saraci si putin pregatiti dintre est-europeni sunt primii beneficiari ai migratiei circulatorii. Aceasta poate fi o modalitate naturala si eficienta prin care poate fi ajutat estul sa recupereze inapoierea istorica – mai eficienta decat ajutorul financiar gestionat de institutii publice.
Nu in cele din urma, mai sunt multe de facut in Romania pentru a-i stimula pe cei care castiga bani afara sa ii investeasca in afaceri sau infrastructura comunitara, mai putin pe consum. Este si o problema de incredere intre cetatenii romani si stat. Cat timp nu vor vedea imbunatatiri ale mediului de afaceri, nu vor fi tentati sa isi riste economiile in investitii pe termen lung.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
