Orele petrecute de copiii „căpșunarilor” la școlile din străinătate se pot dovedi inu

Nu puțini români dintre cei care au plecat la muncă în străinătate au decis să-și ia copiii cu ei. În cele mai multe cazuri, aceștia erau minori care mergeau la școală. Astfel că elevii s-au văzut nevoiți să renunțe la cursuri și să le reînceapă într-o țară străină. Pentru a se transfera la școlile din străinătate, zeci de mii de copii au fost supuși unui adevărat calvar birocratic.     

Însă, odată trecut acest coșmar, lucrurile intră într-o oarecare normalitate, copiii se obișnuiesc cu noul sistem, cu noii profesori, ajungând într-un final să se integreze foarte bine în noua societate. Problemele apar din nou când părinții se decid peste un an, doi, să se reîntoarcă în țară. Din cauza diferențelor foarte mari între sistemele de învățământ, unii copii au fost nevoiți să repete anii școlari făcuți în afara granițelor țării. Cel mai greu s-a dovedit a fi pentru cei care s-au întors din Italia, deoarece acolo se folosesc calificativele și în anii de gimnaziu. Un caz concret este cel al Oanei Bucătaru (foto), elevă în clasa a noua la Liceul "Bogdan Vodă" din Hălăucești, Iași, căreia la admiterea în liceu nu i s-au luat în calcul decât mediile obținute în clasa a cincea și a opta, cele pe care le-a făcut în România, și notele de la tezele cu subiect unic susținute în ultimul an de gimnaziu. "La clasele a șasea și a șaptea, pe foaia matricolă îmi apar liniuțe", spune Oana. În România, de cele mai multe ori, această nerecunoaștere echivalează cu repetarea anilor școlari finalizați în alte țări. Cei care decid dacă elevii continuă sau repetă clasa sunt chiar reprezentanții Ministerului Educației din România.  Oana, care s-a întors de un an în țară și a făcut clasa a opta la liceul din comună, povestește că în Italia nu a făcut deloc chimie și fizică, iar ce a învățat la celelalte materii "era mai ușor decât ce se face în România".