Farmecul Crăciunului pare să se fi născut la sat. Aici Crăciunul și-a păstrat încă magia de odinioară și amintirea sărbătorilor de altădată. Bătrânii țin cont de superstiții și obiceiuri ce transformă Crăciunul într-o sărbătoare a bucuriei. Crăciunul este întâmpinat în diferite colțuri ale lumii cu bucate tradiționale extrem de diversificate, de la cele din porc, pește sau gâscă până la cele din scoici, și de la prăjituri cu ciocolată până la cele cu petale de trandafir.
Se spune că Dumnezeu a lăsat Crăciunul ca omul să fie în această zi sătul. Un obicei specific numai țării noastre este ca fiecare familie să taie un porc în preajma sărbătorilor de iarnă, acest eveniment prefațând, de fapt, apropierea Crăciunului. Această tradiție transmisă din generație în generație își are originea la vechile comunități arhaice al căror aliment de bază, în perioada rece a anului, era carnea de porc. Cine nu are porc gras de Crăciun nu poate spune că a fost fericit în acel an. Ținut întotdeauna pe 20 decembrie, Ignatul era și este asociat cu porcul. La tăierea porcului nu trebuie să asiste nici un milos, existând credința că porcul murea cu greutate, iar carnea nu va mai fi bună; se spunea chiar că cei care tăiau porcul îl supărau pe Dumnezeu! După ce porcul nu mai mișcă, se făcea o tăietură în chip de cruce, la ceafă, peste aceasta punându-se sare, spunându-se că numai așa sufletul porcului va ieși din cap. De obicei, coada, urechile și beșica erau date copiilor, pe gospodari interesându-i în special splina, aceasta indicându-le, in functie de grosime, cum va fi iarna; doritoarele de pâr lung trebuiau neapărat să mănânce din această splină! Găsirea de sange închegat în inima porcului îl bucura tare mult pe stăpân, acest lucru însemnând noroc la bani. Dacă porcul era negru, cei care participau la tăiere se mânjeau cu sânge pe față, sperând că vor fi mai roșii la față și sănătosi tot anul care va urma. Același sânge, strâns într-o strachină cu mălai, uscat și măcinat, era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, nălucă, spaimă. Deși creștinismul a asociat porcul necumpătării și lăcomiei, pentru comunitățile arhaice acest animal, mai ales prin sângele său, era unul dintre cele mai importante ajutoare pentru revigorare.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
