Să iubim caii – prietenii omului
Era în vara anului 1962 când, împreună cu un coleg, ne îndreptam spre Oltenița cu mașina întreprinderii de construcții unde lucram. Pe drum am întâlnit un grup de 15-20 de cai, legați între ei și mânați spre București.
Erau slabi și neîngrijiți, având cozile tăiate. Am oprit sinistra herghelie și i-am întrebat pe însoțitori unde duc caii. „La abator, spre București” ne-au răspuns. „La abator, pentru ce?” „Urmează să fie sacrificați”, ca hrană pentru IAS-urile din zonă, unde cresc găini”.
Ne-am cutremurat îngroziți la aflarea veștii, și mie, ca și acum după 60 de ani, mi-au dat lacrimile. Năuciți ne-am continuat drumul apropiindu-ne de IAS- Oltenița unde aveam de rezolvat unele probleme.
L-am întrebat pe directorul IAS dacă e adevărat ce ni s-a spus despre uciderea cailor și ne-a confirmat că da. Era politica partidului care, în vederea mecanizării agriculturii, considera ca inutili și costisitori caii.
Nu era singura aberație criminală a partidului comunist, de exemplu în aceiași perioadă au fost pur și simplu azvârliți în Bărăgan, fără locuințe și mijloace de existență, mii de foști deținuți politici, pasămite „eliberați” din penitenciare.
Încerc, cu greu, să depășesc turburarea pe care am trăi-o amintindu-mi de tragicul episod de mai sus pentru a relua ce am aflat privind situația cailor în țara noastră și, în general în lume.
Mecanizarea agriculturii este o realitate în principal în țările dezvoltate.
În țările cu exploatări agricole foarte mari, cum sunt cele din SUA, mecanizarea ocupă aproape 100% din situația generală. Caii mai sunt foarte puțin folosiți și își „petrec” ultimele zile în gospodării unde sunt bine îngrijiți.
Există însă, chiar printre țările foarte dezvoltate (Austria, Germania, Italia sau Franța) exploatații agricole mici și mijlocii (3-10 ha) unde de asemenea mecanizarea cu tractoare mici și-a spus cuvântul. Și aici, caii sunt foarte puțin folosiți în agricultură.
În țările „în curs de dezvoltare” caii sunt încă mult folosiți în agricultură, acolo unde nu-i confiscă armata sau grupările teroriste.
Politica mondială de protejare a speciilor în curs de dispariție nu are în vedere încă în mod explicit caii. E adevărat că hipodroamele, concursurile de călărie și circurile au în dotare cai de rasă și excepțional de bine îngrijiți.
Dar, calul nobilul, blândul prieten al omului care a fost alături de el de la începutul dezvoltării civilizației nu e doar pentru circ și concursuri. După cum știm să-i protejăm pe urși, uneori nemeritând acest lucru, trebuie să concepem o legislație de protejare pentru cel mai important prieten al omului – calul.
Pentru a nu se ajunge nicăieri și nicicând la tragica situație pe care am descris-o mai sus.
A fost o tragedie cumplita acea perioada pe care o descrieti dumneavoastra, insa noua clasa politica de atunci, comunistii aveau in doctrina lor politica chiar distrugerea fostei structuri sociale, avand ca tinta gospodariile independente, clasa de mijloc si cei care detineau marile suprafete de teren arabil sau paduri.
In conditiile sus mentionate, caii proveniti din colectarea fortata din gospodariile taranilor erau la cheremul comunistilor iar ceea ce descrieti dumneavoastra probabil ca nu a fost un episod singular.
Insa pe de alta parte trebuie spus ca probabil, din ratiuni pe care nu le cunoastem, conducerea de mai tarziu a tarii a alocat fonduri pentru infiintarea statiunilor sau centrelor de excelenta in domeniul cresterii cailor, dovada fiind mostenirea lasata la LUCINA, MANGALIA, ETC.
Cat despre sacrificarea cailor i ziua de azi, sa nu va suparati, domnule profesor in Franta exista abatoare specializate in sacrificarea cailor pentru ca din produsele rezultate sa fie prelucrate si trimise catre restaurantele de fitze din toata lumea.
„moghiorosh”
-praful sa se aleaga de ce-i care-i mai pronuntza numele,
inca sunt destui lumpeni bucuresteni,canceru sa le manance familiile!