Celebrul explorator norvegian Thor Heyerdahl ne conduce deja intr-o noua expeditie fascinanta, in cautarea lui Odin, a zeului suprem al vikingilor si al triburilor germanice. Dar nici Heyerdahl nu cauta zeul insusi, pentru ca nici macar expeditia sa nu are acces in Valhala si, apoi, Odin nici nu ar permite intrusi in imperiul sau. Aici ajung doar cei pe care ii cheama el, la vreme potrivita. Exploratorul norvegian cauta locul unde s-a nascut si a domnit Odin, regele. Pe cel pe care legenda l-a zeificat si l-a asezat pe tronul sau – Hlidskjalf – din Cerurile de deasupra nordului Europei. Uimitor este ca Heyerdahl nu iscodeste dupa Odin pe taramurile scandinave, ci undeva in apropierea tarmurilor Marii de Azov, pe teritoriul de astazi al Ucrainei. O veche saga islandeza, de prin secolul al XIII-lea, l-a indemnat pe octogenarul Heyerdahl sa caute urmele lui Odin tocmai aici. Acesta crede ca interpretarea pe care a dat-o el sagai stravechi este corecta, in pofida traditiilor orale nordice, a cercetarilor frizand exhaustivul privind trecutul vikingilor, care nu admit aceasta supozitie. Odin in Ucraina, pe malurile Donului, nu departe de varsarea fluviului in Marea de Azov? Teoria este fascinanta doar pentru ca autorul ei este dr. Heyerdahl. Altfel, cine i-ar da atentie? Odin pentru scandinavi sau Votan pentru triburile germanice pagane nu pare nicidecum un zeu imprumutat de la alte popoare. Odin a fost pentru acestia, de la inceputuri, stapanul lumii. El provoca razboaiele, el decidea soarta bataliilor, el aducea pacea si tot de el depindeau fertilitatea pamantului si bogatia recoltelor. Inconjurat de lupi si de corbi, pe care ii prefera tuturor celorlaltor animale, era simultan zeul suprem, zeul razboiului, zeul poeziei, al masurii lucrurilor, al comorilor… Toate emanau de la el. De pe tronul sau, Hlidskjalf si doar de acolo putea privi si asculta intreaga lume si tot ce fac oamenii pe Pamant. Pentru aceasta, isi arunca privirea printr-o fantana uriasa, numita Valaskjalf, cu peretii captusiti cu argint. Pe aici ajungeau in Valhala si oamenii, in calatoria lor de pe Pamant spre Odin. Dar a ajunge la Odin sau a fi trimis la Odin insemna moarte pamanteasca, dar si o inaltare la Cer… Fragmente din mituri nordice. Pe acestea vrea sa le bulverseze Heyerdahl? O noua provocare la adresa unor conceptii batute in cuie? Dar Heyerdahl nu a inventat niciodata marile provocari, care l-au facut celebru. Ele au existat mereu, iar el nu a facut decat sa identifice cateva si, apoi, sa ofere raspunsul la ele. La inceputul anilor *40, zoologul si geograful norvegian Heyerdahl emisese teoria ca Insulele Polineziei, din mijlocul Pacificului, au fost populate de oameni sositi in doua valuri, din zone indepartate, inca din timpuri ancestrale. Primul val, a sustinut acesta, a venit din Peru, pe plute de balsa. Al doilea, dupa cateva secole, din Columbia Britanica, in catamarane mari. Cele 800 de pagini ale cartii sale pe aceasta tema nu au starnit decat respingere din partea lumii stiintifice. Aiureli ale unui norvegian adoptat de Polinezia… Dar in 1947, Heyerdahl a construit pluta din lemn de balsa botezata Kon-Tiki, copie fidela a stravechilor plute peruane, a strabatut cu ea Pacificul – peste 4.300 de mile marine (8.000 de kilometri), si a debarcat cu insotitorii sai in Atolul Raroia, din Polinezia. Pornise cu exact 101 zile in urma, tocmai din Calio, Peru. Din acel moment, retrospectiva civilizatiei umane capatase cu totul alte dimensiuni. Apoi, in 1952, a dovedit din nou ceea ce stiinta nu admitea, ca pe Insulele Galapagos din Atlantic, departe de continentul american, traisera locuitori apartinand civilizatiei preincase. Acestia trebuiau sa fi fost navigatori sositi acolo din Ecuador, dupa ce au calatorit pe apele oceanului, peste 1.000 de kilometri. Aici, expeditia condusa de Heyerdahl a gasit dovezi arheologice incontestabile. Cele doua demonstratii au risipit orice dubiu ca in zorii civilizatiei, oamenii Americii de Sud au navigat curajos pe oceane. In 1969-1970, prin cele doua expeditii Ra I si Ra II, de aceasta data deja sub drapel ONU, Heyerdahl a dovedit ca in antichitate si egiptenii s-ar fi putut duce, cu corabiile lor din papirus, pana in America. Cu corabia Ra II, modelata exact dupa imaginile navelor egiptene antice, cu o singura vela, a ajuns in 57 de zile de navigatie, din fostul port fenician Safi (Maroc), in Insulele Barbados. De aici, dupa parcurgerea a 3.270 de mile marine pe valurile Atlanticului, Cuba si America de Sud se afla doar la o distanta de doua vasle. Heyerdahl a facut credibila si a trimis spre firesc – azi e un adevar si atat – o supozitie pe cat de timida, pe atat de uluitoare: navigatorii lumii antice, mediteraneene au putut traversa Atlanticul, cu mult inaintea lui Columb. Norvegianul mai rasturnase lumea o data…
Acum, Heyerdahl a deschis un santier arheologic langa orasul Azov, pe malurile Donului, unde el sustine ca se afla locul de nastere a lui Odin, regele. Echipa de arheologi norvegieni si rusi, care executa sapaturile au ramas uluiti. Saga islandeza, in care Heyerdahl crede atat de mult, le-a indicat un loc unde au gasit urme de civilizatie umana, diverse piese vechi, de aproximativ 2.000 de ani. -Nici eu si nici Tor nu suntem atat de naivi, incat sa credem ca vom da exact peste urmele lui Odin aici, dar am gasit deja elemente care dau autenticitate diverselor fragmente din saga islandeza-, a mentionat arheologul rus Serghei Lukiasko. Profesorul moscovit Serghei Karpov continua sa fie sceptic, apreciind ca Heyerdahl a mers de aceasta data cam prea departe, desi admite ca Tor este extrem de creativ, chiar si cand nu are dreptate. Dar si echipa norvegiana a lui Bjoernar Storfjell scoate la lumina, una dupa alta, fragmente din vase romane si grecesti si dovezi ca sub stratul acestor civilizatii se ascund urmele alteia si mai vechi. Sapaturile vor dura pana ce materialul arheologic va infirma teoria lui Heyerdahl sau o va confirma.
