Acasă Special Păstorel – ilustru reprezentant al humorului românesc

Păstorel – ilustru reprezentant al humorului românesc

DISTRIBUIȚI

Fiind elev la Liceul Internat din Iași unde profesorul de Română renumit băutor de vin se numea Fântânaru, Al. O. Teodoreanu – viitorul „Păstorel” a compus următoarea epigramă care a făcut ocolul întregului oraș:
Dacă apa din fântână / S-ar preface în Cotnar / Ași lăsa Limba Română / Și m-aș face Fântânar.
După terminarea studiilor universitare, Păstorel începe să publice proză humoristică atât la Viața Românească cât și la Adevărul literar.
Începe Marele Război iar tânărul scriitor, după absolvirea Școlii de Ofițeri, pleacă pe front unde, ca locotenent de artilerie, are un comportament plin de bravură fiind rănit și decasat. Humorul nu-l părăsește nici o clipă, dovadă următoarea epigramă:
– Ieri, Sergentul Eremia / L-întreabă de dimineață / Ce să fac cu bateria ? /
– Pune-o repede la ghiață!
După război, Păstorel are o bogată activitate literară: „Hronicul măscăriciului Vălătuc”, „Tămâie și otravă”, „Gastronomice”, „Bahice” etc, fiind premiat de Uniunea Scriitorilor. Rămâne însă un inegalat epigramist, multe din micile „perle” humoristice fiind însă nepublicate. Am avut privilegiul să-l cunosc în anul 1939, la Iași, când împreună cu părinții și alți membrii ai familiei luam masa într-un restaurant-grădină. Păstorel, prezent și el ne-a oferit un veritabil recital de humor, compunând zeci de epigrame pe care le scria pe șervețele de hârtie ale restaurantului.
Am fost fermecat de formidabilul lui talent și … am luat hotărâre să devin și eu epigramist (aveam 10 ani), fapt care s-a petrecut, în anii următori.
A venit războiul, familia mea s-a mutat în București și eu, am început să scriu, deocamdată epigrame, care la început nu se publicau.
În anul 1943, tatăl meu – colonel de cavalerie, se afla în București după ce fusese rănit pe front. L-a invitat într-o zi pe Păstorel, care fusese și el pe front, să ne facă o vizită.
Nu-mi aduc aminte cine din familie, îi spune lui Păstorel: „știi că și ăsta micu (adică eu) face epigrame”. Păstorel, foarte serios, mă privește și îmi spune: „ia o hârtie și notează: „erete, plete, meșteșug, plug” – ai un sfert de oră să-mi faci o epigramă”. Emoționat la culme, mă retrag și compun prima mea epigramă adevătată:
„Mi-ai dat ca rimă pe „erete” / Ca să măncurci în meșteșug / Dar fiindcă nus copil cu plete / Te iert și te trimit la plug”.
Păstorel citește serios epigrama, apoi, lăsând o clipă paharul cu vin, îmi spune: „iubite confrate, ești epigramist, hai să bei un pahar cu mine”.
În anii care au urmat am publicat zeci de epigrame la prestigioasa revistă a timpului „Gluma”. Îmi alesesem, nu știu de ce, pseudonimul „Uriașul trist”. O epigramistă consacrată semnând „Frumoasa Necunoscută” m-a sancționat curând cu următoarea epigramă: „Ca să te facă uriaș / Natura n-avu nici un rost / Proverbul, tare buclucaș / Ne spune: mare, însă …trist”. Am ripostat spontan cu următorul catren: „Durerea noastră e acută / Când îți citim poezia lentă / Noi nu te-am vrea Necunoscută / Ci te-am dori…inexistentă. După război, odată cu instalarea regimului comunist, Păstorel a fost persecutat nemaiputând publica nimic. Epigramele sale circula în „samizdat” ironizând ticăloșiile comuniștilor. Iată câteva: „Pe drumeagul din cătun / Trecea ieri, un rus și-un tun / Tunu-i rus și rusu-i tun”.
Lui Tătărescu, Ministrul de Externe, care, la Conferința de Pace de la Paris (1946) a rostit un mizerabil discurs, intitulat „Cu fața, la răsărit”: „Cu fața la răsărit / Cu curu decoperit / E ușor de presupus / Ce-o să-ți intre din Apus.
Păstorel este autorul poezioarei satirice „Zece membrii de partid” care a înveselit mulți concetățeni persecutați de comuniști, bineînțeles nefiind publicată.
In anul 1960, Păstorel este judecat în lotul „Noica-Pillat-Paleologu” și este condamnat la 6 ani închisoare. La proces, Președintele instanței are un moment de curiozitate și îl întreabă pe Păstorel: „cum făceai dumneata epigramele alea? Răspunsul a venit pe loc: „Cum face găina oule, Domnule Președinte”.
În timpul detenției, Păstorel se îmbolnăvește de cancer pulmonar. Este eliberat în anul 1962 și continuă să compună epigrame care circulă oral.
Fiind internat la Spitalul de boli pulmonare din Șoseaua Viilor, compune următoarea epigramă: „Culmea ironiilor / De râsul copiilor / Să pui cap bețiilor / Pe Șoseaua Viilor”.
Așa a glumit, inegalabilul Păstorel, cu propria lui moarte…

Dr. Gh. Boldur-Latescu este  profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist.

2 COMENTARII

  1. Tot Pastorel spunea >Soldate rus_Ce te-al Urcat asa de sus Fiindca iti place soarele Sau iti put picioarele? Statuia din piata Victoriei dedicata ostasului sovietic

  2. Etaj 6 LCCE (melodiilk@yahoo.ca)
    Bravo domnu Boldur. Istrate, a fost un om deosebit. AM citit multe scrise de el. Ce s-ar fi ales de el și opera lui, dacă nu era cineva să-l scoată din anonimat?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.