De ce am luat parte la micul miting tacut din fata TVR

Miercuri, la o chemare lansată pe internet, s-au strîns, în faţa porţii din Pangratti a Televiziunii Române, vreo 50-60 de persoane, în majoritate tinere, cu cîte o carte în mînă. Unii stăteau pe marginea gardului, alţii pe bordura trotuarului. Imaginea era frumoasă. Motivul prezenţei acolo era indignarea în faţa intenţiei TVR de a suprima încă nişte emisiuni de cultură. La un moment dat, a venit o maşină cu jandarmi. Le-am spus că nu e pericol, că participanţii au în mîini doar cărţi explozive (cineva chiar avea Bradbury, 451 Fahrenheit). M-au rugat să le transmit să… nu ocupe carosabilul. Am dat ferme asigurări în acest sens. Am conversat cu Dragoş Bucurenci, cu un fost student de-al meu, ziarist la Adevărul, cu Mircea Cărtărescu, cu Diana Popescu de la Gîndul, cu simpaticul domn Adrian Ciubotaru, cu alţi jurnalişti ş.a. Un fost coleg din C.A. al TVR a apărut pentru cîteva clipe şi am schimbat două vorbe. Din conducerea actuală a TVR n-am văzut să fi apărut cineva, ca să dea bineţe acestor oameni. Un pisoi negru privea melancolic toată desfăşurarea. După vreo oră, protestul paşnic a luat sfîrşit, nu s-au înregistrat victime de nicio parte, nu s-au strigat slogane antiguvernamentale şi antiprezidenţiale, nu s-au operat arestări. Pierderile, însă (culturale), se anunţă considerabile.

Ulterior, am fost întrebat de ce am luat parte la această manifestare, pe cine apăr eu?

Pot să apăr şi o emisiune anume, nu m-aş da în lături, sunt capabil de această minimă solidaritate, dar, în eşenţă, apăr ideea de cultură la televiziune. Spun, de ani buni, că televiziunile au devenit o sursă de întuneric, că ele generează un -Auschwitz spiritual-, un -ideocid-, o imbecilizare progresivă. Nu sunt singur. Teoreticieni europeni ca Pierre Bourdieu sau Giovanni Sartori constată şi ei aceste glisări înspre marasm, aşa cum au făcut-o şi scriitori, eseişti, publicişti români ca Ruxandra Cesereanu, Octavian Paler, Romulus Căplescu, Aug. Buzura, Valentin Protopopescu, Mircea Mihăieş, Alex. Ştefănescu, Radu Paraschivescu, H.-R. Patapievici, Liviu Capşa, Cr. T. Popescu, Cristian Teodorescu, Pavel Şuşară, Andrei Oişteanu, actorii Dan Puric, Ştefan Iordache ş.a. (textele lor pot fi găsite pe saitul meu, www.pruteanu.ro, în secţiunea -Idei trăite-). Spun, de ani buni, că se poate face cultură la televiziune pe o plajă largă, întinsă de la -haios- la erudit, de la cool la super-rafinat. Spun, de ani buni, că televiziunea, prin pătrunderea ei capilară, are o enormă capacitate de înrîurire a mentalităţilor, a comportamentelor, a gîndirii. Deocamdată, ea (vorbesc de posturile tv în general) acţionează cu barbarie, contribuind masiv, decisiv, la formarea omului nou: decervelizat, brutal pragmatic, insolent, vulgar pînă la trivialitate, îndepărtat de Idee şi îngropat în can-can.

Prin tot ce am vorbit şi scris public măcar în ultimii 10 ani, sper că se ştie că sunt unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai mitocăniei şi stupidităţii televizate. Sunt pentru gaya scienza, nu pentru interdicţii. Spun unii că -senzaţionalismul ar trebui restricţionat-. Pentru asta, ne-ar trebui un Stalin şi un Beria, foarte harnici amîndoi. Ce-i aia -senzaţionalismul-? De cînd există, mass-media trăiesc din senzaţional, nu din plicticos. Nulla poena sine lege – nicio pedeapsă fără lege prealabilă. Ca să interzici sau să sancţionezi ceva într-o ţară liberă îţi trebuie criterii de o precizie matematică. În niciun caz nu merg subiectivisme nervoase. Unul nu vrea să vadă -înmormîntări-. Altul vine şi spune că nu vrea să se -dea- bucătării. Altul, că să nu se mai arate ţigani. Altul nu vrea femei cu sînii goi. Altul, nu botezuri. Pe cine ascultăm? E o măsură în toate. Un reportaj cu bun-simţ de la o înmormîntare poate avea o valoare de cutremurare a sufletului, de înspăimîntare în faţa precarităţii noastre, de catharsis. Filmul erotic transmis între 3 şi 4 noaptea, eventual codat, are şi el… foloasele lui deturgescente. Poate că televiziunile (sau emisiunile) ar trebui cotate cu -stele-, ca hotelurile. Vrei să transmiţi manele? OK, eşti post de -o stea-. Soluţia raţională este echilibrul, să se încerce contracararea -cantităţii de prostie- deversate zilnic de tubul catodic cu o cantitate apropiată de spirit substanţial. Altminteri, e ca şi cum s-ar propune desfiinţarea cărţilor proaste din librării…

Există public grobian pentru că anume emisiuni l-au modelat grobian. Nu invers. Nu publicul determină naşterea unor emisiuni, ci emisiunile îşi formează publicul după chipul şi asemănarea lor. Se pot face emisiuni despre oameni grosolani, dar emisiunea însăşi nu se cuvine să fie grosolană. Un cercetător care studiază paraziţii nu trebuie să se umple de păduchi. Iar cel care studiază cîinii nu e cazul să latre…

Aşadar, m-am aflat acolo, în Pangratti, pentru că încerc, pe orice cale cuminte, să elimin, să reduc, să frînez:

– propagarea non-culturii şi a anti-culturii;

– manifestarea neîngrădită a grosolăniei şi a prostului-gust pe principalele canale mediatice;

– marginalizarea mesajului cu un conţinut spiritual substanţial;

– instalarea nesimţirii ca stil şi a mîrlăniei ca manieră, în locul bunei-cuviinţe;

– dezvoltarea registrului deşănţat, infect, golănesc;

– gîndirea maniheistă sau anchilozată în prejudecăţi, clişee, slogane;

– exprimarea şchioapă sau tembelă în limba română.