POLITICA PE PIINE CHIOARA

Situaţia e sinistră. Toate bunurile strategice ale ţării sunt scăpate din mînă: petrolul e la străini, gazul e la străini, cimentul e la străini, oţelul e la străini, aluminiul e la străini, lemnul aproape că nu mai e – şi mahării se porcăie în neştire. La Galaţi, i-a ajuns muncitorimii cuţitul la os şi ia cu asalt birourile directorilor care-s mici şi neputincioşi. La Iaşi, Combinatul de Ţevi s-a dus pe apa Sîmbetei. Prin Comtim-ul timişorean bate vîntul. La Braşov, din uzinele -Tractorul- se alege praful. (Dacă-mi dovedeşte cineva că ţara asta, cu juma* din populaţie încă la sat, nu are nevoie de tractoare ieftine sau că n-ar mai găsi clienţi prin lumea largă să le plaseze cu profit – eu îl declar titan al gîndirii).

Milioane de oameni au plecat din ţară, nişte milioane se pregătesc, de bine ce e. Alte milioane, care nu mai au vîrsta să-şi ia lumea în cap, trebuie să plăteasca într-o lună întreţinere, gaz, electricitate, mîncare, medicamente, tramvai, telefon şcl. cu o pensie între 50 şi 100 de dolari, într-o ţară membră a UE. În spitale se moare cu zile ca pe front, în şcoli e debandadă şi de jos în sus şi de sus în jos, grădiniţe nu-s, dar în schimb ne pregătim să construim bordeluri spaţioase, luminoase şi voluptuoase.

În vremea asta, şeful statului, om negru-n cerul gurii, complexat şi arţăgos, se face că se consultă cu Parlamentul, se face că se consultă cu partidele, se face că respectă Constituţia şi toarnă zilnic barili de gaz pe foc. Îi ştiam firea de -carbid în apă- încă de pe vremurile, tot negre, ale Convenţiei Democratice, dar nu ne-am învăţat minte. Flancat de două arătări partinice (PD, PLD – Pat şi Pataşon) care seamănă cu cei doi gangsteri din Singur acasă, prezidentul, deşi om de şpriţ, băutor din sticlă şi bătător cu palma de podea, pare a crede că neamul românesc s-a convertit la meniul de -trăit bine- din politică pe pîine chioară, plus apă cu ţîrîita de la francezi. Miniştrii lui fac disidenţă în executiv, îl tratează pe premier ca pe a cincea roată la căruţă şi-şi pun conferinţe de presă taman cînd e şedinţă de guvern. Ce guvern? nişte oameni, acolo, şi ei,/care ştiu dubios ce-i valiza cu lei. (Cu lei grei, alelei, la un euro, trei).

Tăriceanu se încăpăţînează să i-l bage pe gît preşedintelui pe Cioroianu (băiat capabil, nu zic! soluţie inteligentă – dar ce să faci dacă legea e că Victoria propune, Cotroceniul dispune?) Comisia lucrează, a găsit 19 minus unu păcate capitale, dar suspendarea nu va rezolva nimic, pentru că în lipsa altei oferte, mulţimea îl va prefera pe cel care e – ca şi natura, are oroare de -gol-.

Se umplu ecranele de kilocomentarii, megaanalize, gigatrăncăneli despre îngrozitoarea mezalianţă PNL-PSD (de parcă nu ne-au ajuns 17 ani ca să vedem că la putere n-au fost partide bune şi partide rele, ci, toate, o apă şi-un pămînt); despre alegeri anticipate urgentissime, din care, în mod cert, n-o să mai iasă Baba Rada, ci Rada Baba, şi ne mîntuim; despre votul uninominal care ne va aduce nouă lapte carne brînză ouă şi multi Feţi, toţi Frumoşi de pus în ramă; despre incomensurabila, imparisilabica şi indimenticabila criză. (Criza ESTE, dar nu în frăsuiala asta găunoasă, ci în buzunare şi portofele, în farmacii şi în cancelarii, în săli de operaţie şi tribunale, în gări şi în azile, în blocuri şi mahalale, în pieţe şi birouri, în cătune şi sate, în speranţe şi aşteptări).

La felul cum merg treburile, căpitanul barcazului România ar trebui să pună iute de o comisie tismănoasă de condamnare a capitalismului.