Pe unde intra Mos Craciun? Daca e asa batran, cum poate cara atatea jucarii? Dar lui Mos Craciun nu-i este frig in sanie? Dar Mos Craciun stie sa vorbeasca limba animalelor? De unde vine? Cine-i face jucariile? Ce mananca Mos Craciun? Mos Craciun a avut pojar? Dar Mos Craciun doarme la pranz? Are copii?
Cata seriozitate, curiozitate si naivitate ascund aceste intrebari. Fiecare an incepe si se termina cu Mos Craciun, acest personaj venit dintre zapezi vesnice, pentru a ne readuce pe noi, oamenii mari, in lumea copilariei. Fie si pentru numai cateva clipe, pentru momentele petrecute acolo, in fata bradului impodobit si luminat feeric. Este locul unde lumea reala dispare, parca. E ca o magie, ca un hocus-pocus. Nu, nu exista nici o indoiala, Mos Craciun exista, el traieste in speranta de mai bine. Se spune ca, de fapt, Mos Craciun este copia Sfantului Nicolae.
O brad frumos!
Mos Craciun a aparut mult mai tarziu decat bradul de Craciun, a carui istorie incepe, practic, undeva in secolul al XI-lea, cand acest arbore vesnic verde, de crengile caruia se atarnau mere rosii, era folosit de actorii ambulanti de atunci ca decor pentru jocurile Paradisului. Ulterior, in 1521, bradul ca arbore de Craciun este mentionat pentru prima data in Alsacia, documente ce atesta, in egala masura, existenta unei sarbatori de 24 decembrie. De ce aceasta data? Probabil, pentru ca celtii au considerat 24 decembrie drept ziua renasterii Soarelui. S-au gasit, de asemenea, texte datand din 1510 si care vorbeau despre niste serbari, de 24 decembrie, cand lumea se aduna si dansa in jurul unui arbore imbracat in flori artificiale inainte de a fi incendiat. In 1546 a fost emisa si prima autorizatie pentru taierea de brazi, tot in Alsacia, dar numai in noaptea Sfantului Thomas, adica de 21 spre 22 decembrie. Primii brazi luminati au aparut in secolele XVII si XVIII, pentru ca, un secol mai tarziu, moda brazilor sa devina aproape generala. In Marea Britanie, obiceiul ajunge in 1840. Ulterior, el isi va face aparitia si peste Ocean, la Casa Alba. In Franta, pomul de Craciun a fost introdus la Versaiile de Maria Leszcynska, prietena lui Ludovic al XV-lea, in 1738.
Un batranel dolofan, jovial si zambitor
In ce-l priveste pe Mos Craciun, in 1809, scriitorul Washington Irving a vorbit pentru prima data de deplasarile aeriene ale Sfantului Nicolae pentru traditionala distribuire de cadouri. Cativa ani mai tarziu, in 1821, un pastor american, Clement Clarke Moore, scrie o povestire de Craciun pentru copiii lui, unde un personaj simpatic, Mos Craciun – un batranel durduliu, joval si zambitor, calatoreste intr-o sanie trasa de opt reni. De fapt, presei americane ii revine meritul de a reuni, intr-unul singur, toate aceste diverse personificari. In 1860, Thomas Nast, ilustrator si caricaturist la publicatia newyorkeza -Harper*s Illustrated Weekly-, il imbraca pe Santa-Claus intr-un costum rosu, garnisit cu blana alba si incins la brau cu curea larga de piele.
Adresa: la Polul Nord!
In 1885, acelasi Nast fixeaza resedinta oficiala a lui Mos Craciun la Polul Nord, intr-un desen infatisand doi copii care privesc, pe o harta a lumii, traseul parcurs de harnicul batranel in fiecare noapte de Ajun. Un an mai tarziu, scriitorul american George P. Webster preia ideea la care adauga atelierele pentru confectionarea jucariilor si unde, printre munti de gheata si zapada, Mosul se ascunde de lungile luni de vara torida. Sub actuala lui infatisare, Mos Craciun apare in 1931, pe o imagine publicitara difuzata de compania Coca-Cola. Gratie talentului artistic al lui Haddon Sundblom, care inlocuieste, este adevarat, lunga haina rosie cu un pantalon si o tunica. Noua tinuta vestimentara va fi adoptata imediat in Statele Unite, europenii, mai conservatori, preferand vechea haina lunga.
Renul cu nasul rosu
Fiecare dintre cei opt reni ai lui Mos Craciun au cate un nume: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Dunder si Blixen. Micul Rodolph, celebrul ren cu nasul rosu, se va naste ceva mai tarziu. Mai exact, in 1939. El este rodul imaginatiei poetului Robert L. May, care a justificat aparitia noului ren prin faptul ca Mosul trebuie sa infrunte, uneori, conditii meteorologice atat de vitrege, incat risca sa intarzie in timpul livrarilor nocturne. Or, datorita nasului luminos al lui Rodolph, el se poate orienta in turbulentele hibernale, ducandu-si la bun sfarsit misiunea.
Din jurnalul lui Mos Craciun
– 22 decembrie: Astazi m-am decis sa le fac o surpriza spiridusilor. Nu m-am dus cu mana goala. Mai intai am trecut pe la librarie, de unde am cumparat mai multe dictionare. Nu i-am uitat nici pe reni. Lor le-am luat un compas electronic, pentru a evita orice eventuala abatere de la traseu. Iar lui Mos Martin, ursul mare si ursuz care mi-a reparat sania, i-am luat o cutie cu ustensile. Stiam ca-si doreste.
– 23 decembrie: Dis-de-dimineata am inceput sa strang jucariile, incarcandu-le in sacul meu fermecat. Cand asez un pachet inauntru, el se strange si se face microscopic, facand loc si celorlalte milioane de cutii si cutiute. Spiridusii m-au ajutat apoi sa pun totul in sanie. Fireste, nu au facut-o intentionat, dar au scapat un cadou – un ceas, care a cazut drept intr-o balta. Cand l-am ridicat nu mai mergea – inghetase, asa ca a trebuit sa-l duc in atelier si sa-l pun langa foc. Totul s-a rezolvat.
– 24 decembrie: Este ziua cea mare. M-am trezit in zori si m-am imbracat cu grija, alegand din garderoba cea mai frumoasa haina, cu cea mai alba si mai pufoasa blanita. Apoi am inhamat renii, mi-am luat ramas bun de la ajutoarele mele de nadejde si mi-am luat zborul. Ca in fiecare an, am inceput cu Asia si Oceania, acolo unde Soarele rasare primul. Am traversat apoi Africa si Europa si mi-am incheiat turneul in America.
– 25 decembrie. M-am intors acasa abia in zori, pe la 7.00, si m-am dus imediat la culcare. Eram frant de oboseala, dar incantat ca totul a mers struna. Am dormit pana dupa amiaza. Iar cand m-am trezit, am simtit cum narile imi erau gadilate de mirosurile atat de apetisante care veneau din bucatarie, unde ajutoarele mele imi pregatisera o cina pe saturate. Ne-am asezat cu toti la masa. La desert am avut un cozonac lung de 50 de metri. Nu a mai ramas nici o firimitura. Nici nu e de mirare: eram doar 130 la masa.
Unde locuieste Mosul?
Ciudat, dar in ultimii ani au aparut mai multe locatii ale Mosului. Fireste, toate sunt in tinuturi friguroase, acolo unde vara este scurta sau aproape de loc. Adica, dincolo de Cercul Polar. Si, fireste, toate au devenit puncte de atractie turistica. Turistii pot veni, normal, tot timpul anului. Nu neaparat pentru o intalnire cu Mosul, foarte ocupat mai tot timpul. Sigur, el are o sumedenie de ajutoare, de spiridusi. Dar spiridusii raman spiridusi, pusi mereu pe sotii, cu gandul tot timpul la joaca. Asa ca trebuie supravegheati. Minut de minut, ceas de ceas. Si inca ceva – nu este un singur atelier. Sunt mai multe, fiecare cu anume specific: pentru papusi, pentru soldatei de lemn, pentru trenulete. Dar ceea ce-i rapeste Mosului cel mai mult timp sunt scrisorile, care sosesc cu sutele in fiecare zi, perioada cea mai incarcata fiind, fireste, luna decembrie. Sacii cu mesaje sunt adusi de reni, de la Posta Polului Nord. Mosul le citeste, apoi intocmeste noi si noi liste cu jucarii. Cadourile sunt insa pentru copiii cuminti.
Marele Ustiug
In urma cu cinci ani, in regiunea Vologondsk, din nordul Rusiei, s-a stabilit Mos Gerila, varianta autohtona a lui Santa Claus. Se spune ca palatul de aici – o cladire impunatoare de lemn, ridicata la capatul unei alei strajuite, de o parte si de alta, de brazi inalti, falnici si impunatori. Inaintea fiecarei calatorii din ajun de Craciun, Mosul si nepotica lui, Snegurocika (fulg de nea), dau o petrecere la care invita toti copiii din zona si toate animalele padurii. Se canta, se danseaza, se impart daruri, iar apoi, pe acest fond de buna dispozitie, Mosul si Snegurocika se urca in troika (sanie trasa de trei cai, de preferinta albi) si pleaca. De regula, evenimentul are loc in fiecare 19 decembrie din an. De ce asa devreme? Pentru ca Mos Gerila are de facut escale. Pe la Muma Padurii, pe la Fat-Frumos si pe la aleasa inimii lui. Da, Mosul rus viziteaza toate personajele din basme, de la fiecare primind alte si alte povesti pentru copii si bunici.
Aproape de Golful Finic
Marele Ustiug, resedinta oficiala, dupa cum spun rusii, nu este singura adresa a lui Mos Gerila. La numai o jumatate de ora de mers cu masina, nu departe de fostul palat al tarului Petrodvoret, renumit pentru gradinile si fantanile lui arteziene, se afla satul Suvalovka. Aici, la mica departare de apartamentele presedintelui Rusiei din statiunea Strelnia, si-a gasit locuinta Mos Craciun al Sankt Petersburgului. De ce nu, in ultima instanta! Daca orasul de pe Neva pretinde la statutul de capitala de nord a tarii, este firesc, atunci, sa aiba propriul ei Mos Gerila. Asa sustin mai-marii municipali. Si are Mosul la Suvalovka o casa de vis, din lemn, vopsita in culori deschise, cu o terasa larga, unde simpaticul batranel isi bea ceaiul alaturi de copiii care nu lipsesc niciodata. Casa este asezata in mijlocul unui parc, cu multe alei si bancute, pazite de figuri de animale sculptate in lemn si piatra. Iar iarna, aici se intrec in mestesuguri artistii cioplitori in gheata. Fiecare primeste note din partea lui Mos Gerila, care supravegheaza cu atentie cum decurge concursul.
Cea mai presigioasa resedinta
Intr-adevar, cea mai renumita dintre toate resedintele lui Santa Claus se afla la Rovaniemi, in Finlanda. Aici, in mijlocul unui peisaj mirific si la numai cativa kilometri de Cercul Polar se afla locuinta lui Mos Craciun. Mosul finlandez are mai multi purtatori de cuvant, care-i intampina pe turistii care vin cu sutele in fiecare iarna. Ei se asaza cuminti la coada pentru a intra in casuta Mosului. Si unde, in fata caminului in care arde un foc bland si cald, Mosul citeste prin ochelarii asezati pe nas. In interior e cald. Mosul si-a dat jos haina si priveste la micutii vizitatori care se uita la el cu ochi mari, nestiind ce sa creada. Este chiar Santa? Iar cand, cu chipul luminat de inegalabilul lui zambet, batranul se ridica din fotoliu si se apropie, emotia pune definitiv stapanire pe micuti. E chiar Santa, ii impinge, din spate, mama. Si brusc, spaima se spulbera, iar visul devine realitate. -Sunt chiar in casa lui Mos Craciun-, isi spun copiii strangandu-se la pieptul lui Mos Craciun si pierzandu-se in barba lui lunga, alba si pufoasa precum un nor usor pe cerul albastru.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
