Norvegia, impinsa spre UE de criza irakiana

Cresterea optiunilor favorabile integrarii europene in randul norvegienilor, tendinta aflata pe o curba ascendenta in sondajele de opinie din ultima perioada, a redeschis dezbaterea despre avantajele si dezavantajele integrarii, cu atat mai mult in contextul crizei irakiene Norvegia fiind, in primul rand, o importanta putere petroliera. In 1972 si in 1994, norvegienii cu drept de vot au spus de doua ori -nu- aderarii tarii lor la Uniunea Europeana, insa in ultimul timp a fost luat in calcul riscul unei eventuale marginalizari, tara fiordurilor fiind inconjurata de numeroase state membre ale Uniunii. Acest risc este responsabil de cresterea optiunilor integratoare mai mult decat meritul elitelor sau al clasei politice, dupa cum explica ieri intr-o analiza corespondentul cotidianului -Le Monde-. Procentul cetatenilor norvegieni (in jur de 4,5 milioane) care doresc statutul de tara europeana pentru tara lor fluctueaza in jurul limitei de 50%. -Norvegienii, atasati ideii de pace, realizeaza ca daca se doreste ca ea sa fie pastrata, Europa va trebui sa vorbeasca pe o singura voce in problemele internationale-, explica un diplomat european citat de cotidianul francez. -O data cu razboiul din Irak, oamenii si-au dat seama ca trebuie sa fie pe aceeasi lungime de unda cu celelalte tari europene. Electoratul de stanga, in special, este cel care si-a schimbat optiunea-, comenteaza, la randul sau, un specialist norvegian in politica externa. Totodata, la Oslo, exista temerea ca in urma extinderii si crearii unei economii europene integrate, industria norvegiana ar putea ramane fara peste, a doua resursa importanta dupa rezervele petroliere.

Eurooptimistii norvegieni sunt insa constienti insa ca in acest moment nu exista o majoritate parlamentara care sa aprobe o evenuala aderare la UE in anii urmatori. Partidele coalitiei de centru-dreapta la putere au convenit sa nu mai ia in discutie aceasta problema, care o situeaza pe pozitii contrare, si ea nu va fi reluata decat cel mai devreme in 2005, inaintea alegerilor urmatoare. Exista multi norvegieni care anticipeaza totusi ca dezbaterea electorala viitoare va impinge Norvegia in UE.

Pana atunci, confruntarea se duce intre adeptii acestei idei si contestatarii ei. Acestia din urma spun ca Norvagia trebuie sa stea departe de ceea ce le place sa numeasca -Statele Unite ale Europei-, cu un buget centralizat si un singur presedinte. Ei sunt nemultumiti si de faptul ca Parlamentul European ar fi afectat deja politica regionala a Norvegiei si, ca urmare, oamenii trebuie sa-si paraseasca satele si sa se mute in oras, ceea ce va distruge agricultura traditionala. De partea cealalta, integrationistii spun ca daca vrea sa-si faca auzita vocea si sa fie parte a procesului de decizie care vizeaza, vrand-nevrand, si Oslo, Norvegia trebuie sa aiba un loc la masa europenilor. Oricum, premierul Jan Petersen a dat asigurari ca pana cand numarul adeptilor integrarii europene nu va fi suficient de mare astfel incat sa fie sigur de un -da- la un nou referendum, nu-si va risca stabilitatea guvernamentala.

Mihaela Ganet