Dupa decenii, -Regele David- de Honegger revine

Seria evenimentelor cu care stagiunea Radio ne-a rasfatat in acest an a continuat cu prezentarea oratoriului Regele David de Arthur Honegger, lucrare monumentala, de o frumusete aparte, pe care multi dintre melomani – spectatori sau radioascultatori – au descoperit-o cu incantare in acea seara, fiind practic necunoscuta la noi – se pare ca s-a cantat la Bucuresti cu patru decenii in urma, cei care au avut privilegiul sa o asculte si atunci avand posibilitatea unei comparatii sub aspect interpretativ.

Cu siguranta insa, versiunea prezentata acum a fost excelenta, pornind de la calitatea exceptionala a Corului Radio care, pregatit de Dan Mihai Goia, ne incanta, de fiecare data, prin acuratetea si densitatea sunetului, prin omogenitate si expresivitate, realizand, in acea seara, sensibile invocatii si grandioase apoteoze, partitura oferind pagini de o splendoare impresionanta, pe care ansamblul a reusit sa le puna in valoare intr-o maniera ce a starnit aplauze si ovatii entuziaste la finalul concertului. Intr-o forma -de zile mari-, Orchestra Nationala Radio a construit, de asemenea, secvente lirice sau dramatice, punctate de accente de un tragism emotionant, alternand cu momente de jubilatie, de preaslavire a Regelui David, in care in special suflatorii s-au aflat in prim-plan.

Solistii vocali, binecunoscuti publicului iubitor al genului vocal-simfonic, au adus in primul rand glasuri calde, calitative, dar si modalitati diverse de abordare a acestei partituri de o factura cu totul speciala, in care compozitorul a dorit sa imbine specificul oratoriului creat de Bach sau de Handel cu tehnica de compozitie a inceputului de veac XX, Honegger considerand ca muzica trebuie sa se raporteze permanent la traditie, privita si tratata cu mijloace moderne de expresie, evitand limbajul sofisticat in favoarea liniei melodice simple, accesibile, fara a fi insa facila. In acest sens, experienta sopranei Georgeta Stoleriu in interpretarea repertoriului preclasic, dar si a celui contemporan, profunda sa cunoastere si intelegere stilistica si-au spus din plin cuvantul, astfel incat ariile si numeroasele interventii ce traverseaza oratoriul pana la bara finala au constituit un adevarat model de cant, o lectie de interpretare -pe viu-, conferind o vibratie interioara si o eleganta a frazei care cu greu pot fi egalate. Tanara mezzo-soprana Oana Andra, frecvent solicitata in ultima vreme in concertele formatiilor Radio, dovedeste o atractie binevenita atat pentru opera, cat si pentru genul vocal-simfonic, pe care il abordeaza cu sinceritate si cu dorinta de a patrunde spiritul acestor creatii deosebit de pretentioase sub aspect interpretativ, intr-o lume atat de diferita de aceea a operei. Tenorul Marius Budoiu a confirmat inteligenta si siguranta cu care stie sa contureze si sa rezolve tesatura dificila a partiturilor din secolul trecut, de care se simte, se pare, tot mai atras, fiind familiarizat de multi ani cu acest tip de muzica mult cultivata la Cluj inca de pe bancile Academiei de Muzica (ceea ce, din pacate, nu se prea intampla decat accidental prin alte institutii similare…).

Un aspect specific oratoriilor compuse de Honegger este includerea textului vorbit, sustinut de actori, conferind astfel o culoare speciala ce subliniaza implicit legatura intre sensurile textului si muzica imaginata pe acest suport poetic. Aceasta particularitate a oratoriului (intalnita si in Ioana pe rug) a determinat invitarea unor artisti de elita pentru a sustine comentariul vorbit, astfel incat Maia Morgenstern a impresionat in secventa Vrajitoarei, in timp ce actorul francez Robin Renucci a dat glas, cu o sobrietate calma, pasajelor a caror incarcatura expresiva creste treptat pana in finalul ce se constituie intr-o incununare impresionanta, cu sonoritati ce infioara. Prezenta actorului oaspete la Bucuresti a fost o oportunitate in acest sens, sonoritatea inconfundabila a limbii franceze autentice conferind un plus de frumusete monumentalei desfasurari muzical-poetice intr-o atmosfera -de catedrala-.

Un merit cu totul special in realizarea acestei lucrari la un nivel artistic de exceptie a revenit dirijorului Ovidiu Balan, nu doar prin faptul ca a condus cu siguranta si rigoare, cu o reala intelegere a continutului ideatic, reliefand planurile coloristice si expresive, starile sufletesti nuantate pregnant, dar si pentru ca a preluat in ultimul moment raspunderea concertului, invatand partitura in doar cinci zile, urcand apoi la pupitru cu alura unui dirijor care, de decenii, abordeaza cu succes un repertoriu extrem de divers, atat la Bacau (unde este deopotriva directorul Filarmonicii), cat si peste hotare. In ceea ce il priveste, evenimentul a avut conotatii multiple, marcand totodata revenirea sa pe podiumul Orchestrei Nationale dupa mai bine de sapte ani de absenta greu de explicat, astfel incat aplauzele prelungi si entuziasmul general au constituit o incununare a eforturilor sale, dar si un -bun venit- din partea celor care, cu siguranta, asteapta sa-l revada, cat de curand, intr-un nou concert de anvergura.

Oratoriul -Regele David-, de la a carui prima auditie mondiala se vor implini, anul viitor, 80 de ani, l-a impus pe Honegger printre marii creatori ai veacului, aducand o nota de originalitate in abordarea textelor religioase intr-o scriitura cuceritoare, in care se regasesc ecouri ale coralului protestant, ale structurilor ritmice de tipul celor cu care Stravinski, in baletele sale -ruse-, socase intreaga lume inainte cu un deceniu, dar si elemente ale tehnicilor novatoare care, prin Schonberg si discipolii sai, au revolutionat tehnica componistica universala. Un amalgam a carui rezultanta este insa o muzica aparent simpla, dar in fond extrem de elaborata, fata de care nici un meloman nu poate ramane indiferent – si dovada cea mai concludenta a fost reactia salii din acea seara…