Totul incepe si se termina la petrol. Unii vor acces la marile zacaminte de -aur negru-, altii folosesc titeiul ca mijloc de realizare a propriilor planuri. Reguli valabile mai ales pentru Orientul Mijlociu, -sursa- energiei mondiale. In cateva zile, organizatia tarilor exportatoare de petrol (OPEC) urmeaza sa se decida in privinta politicii sale pentru lunile ce vin. Iranul, membru important al clubului, a cerut o reducere a productiei cartelului si a evocat o explozie a pretului la petrol in cazul unei actiuni impotriva lui. De vineri, piata mondiala a titeiului a consemnat un nou record.
Si uite asa, fara sa vrea, OPEC, ce reprezinta 40 la suta din productia mondiala, s-ar putea trezi antrenata in disputa dintre Iran si Occident, supusa la presiuni din partea ambelor parti. Reuniunea a fost fixata pentru 31 ianuarie, la Viena. Doua zile mai tarziu, tot la Viena, se va desfasura intrunirea guvernatorilor Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), institutie ce ar uma sa hotarasca trimirea dosarului nuclear iranian in Consiliul de Securitate al ONU. Dar pana atunci, multe se pot intampla. Un eventual atac asupra Iranului va -incendia intreaga lume a Orientului si va raspandi atata ura, incat urmarile pot fi inimaginabile-. Ce e asta? Alt cititor in stele, adept al scenariilor apocaliptice? Nu. Sunt cuvintele ministrului italian de externe, Gianfranco Fini. In a carui opinie, in cazul Iranului pot fi aplicate tot felul de interdictii, de sanctiuni, dar nu agresiunea, adica un atac cu rachete. Pentru ca asta inseamna catastrofa, dezastru. Daca Israelul, estima seful diplomatiei de la Roma, nu va avea rabdare si se va arunca asupra Iranului, aruncand cateva proiectile asupra obiectivelor nucleare ale Teheranului, -intreaga regiune se va aprinde, frontierele vor fi calcate in picioare, iar haosul se va instala pentru mult timp in zona-. Nu, lansa Fini, asa ceva nu trebuie sa se intample! De altfel, nimeni nu-si doreste asa ceva, oricat de mare ar fi dorinta unora si a altora de a pedepsi Teheranul pentru ambitia lui de a-si continua cercetarile din domeniul nuclear. Alaturi de rezervele de petrol pe care le detine, Iranul poseda gaze naturale, locul doi mondial ca volum, dupa Rusia. De aici, din Iran incepe proiectul Nabucco, acel minunat viitor gazoduct menit sa traverseze Turcia, Bulgaria, Romania, Cehia, Ungaria pana in Austria si care are menirea de a reduce dependenta Europei de -aurul albastru- furnizat de Rusia. Ca sa nu mai vorbim de China si India, care-si potolesc -foamea tot mai mare de resurse energetice- tot din Iran. Deci, nimeni nu e interesat sa scoata Iranul din circuitul carburantilor. Lasand la o parte concesintele pentru lumea musulmana. Ce-i de facut in atare situatie? De la sine lucrurile nu se vor rezolva. Mai este o sansa, e adevarat. Care se numeste Rusia: Iranul a dat de inteles ca e de acord sa reia discutiile privind producerea in comun a combustibilului nuclear. Ar fi o solutie. Poate nu finala. Dar ar detensiona starea de spirit. E de presupus ca acesta este scopul – de a determina Teheranul sa revina la masa tratativelor cu Moscova – ultimelor declaratii venite de la Paris si Ierusalim. Ieri, ministrul israelian al apararii, Shaul Mofaz, declara ca autoritatile israeliene nu vor tolera ca Iranul sa se doteze cu o optiune atomica. Tratativele cu Rusia au fost stabilite pentru 18 februarie. Ramane de sperat ca pana atunci preturile la titei nu o vor lua razna.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
