Cosmarul lui Putin

S-au scurs trei ani de la tragedia submarinului Kursk, esuat in Marea Barentz cu 118 oameni la bord. Toti au murit. Majoritatea la scurt timp dupa momentul fatal care a provocat dezastrul. Altii la multe, multe ore dupa: asa reiese din scrisoarea gasita asupra marinarilor ingropati de vii in pantecele ambarcatiunii metalice. Ei ar fi putut fi salvati. Daca autoritatile ar fi actionat imediat in loc sa desfaca firul in patru, cantarind consecintele politice si militare ale accidentului.

Aceeasi retinere – imposibil de explicat nici atunci, nici acum – a venit inclusiv din partea presedintelui Vladimir Putin, aflat, la momentul respectiv, in concediu in Crimeea. Tacerea lui de aproape trei zile a fost rastalmacita in fel si chip, de la groaza si disperare la fuga de responsabilitate si incapacitate de asumare a unor decizii radicale. Seful statului a aparut ca un om slab, nesigur pe el. Diminuata in timp, acea imagine il urmareste si acum pe Putin, drama echipajului de pe Kursk devenind nu doar cel mai tragic episod din istoria fortelor nucleare ale Rusiei, dar un adevarat cosmar pentru Putin. Ieri, in orasele unde s-au nascut marinarii disparuti au avut loc ceremonii de comemorare a memoriei acestor eroi. S-au depus coroane de flori, s-au tinut slujbe religioase.

De la inceput, ancheta deschisa a purtat amprenta -strict secret-. Acum, cazul a fost inchis. Dar nici in prezent, expertii procuraturii militare implicati in clarificarea faptelor evita orice comentarii pe marginea evenimentelor de acum trei ani. Iar multe din intrebari continua sa-si astepte raspuns: de ce au murit marinarii, de ce nu s-au luat masuri imediate pentru salvarea echipajelor, de ce au refuzat autoritatile, fie ele militare sau politice, ajutor international (el a fost acceptat, dar foarte tarziu)? Primele cadavre au fost scoase la suprafata dupa doua luni, ultimele, dupa un an. Medicii legisti au trebuit, printre altele, sa stabileasca data exacta si ora decesului. Opinia publica, din Rusia si de pretutindeni, fusese asigurata de deplina transparenta a anchetei. Somati sa iasa la rampa si sa spuna ceva, procurorii militari au evitat indelung contactul cu presa. Dialogul se purta prin comunicate. Texte scrise intr-un limbaj sec, fara rezonanta.

Apoi, a venit vestea: practic, toti membrii echipajului, cu exceptia celor care au reusit sa ajunga in compartimentul 9, neatins de explozia produsa in sectiunile 1, 2 si 3, au murit la cateva secunde dupa deflagratie. Ceilalti, 23 de oameni, au mai trait. Peste opt ore. Se putea face ceva. Rudele acestora vor redeschiderea dosarului si reluarea anchetei. Avocatul lor, Boris Kuznetov, preciza, pentru ziarul britanic -The Guardian-, ca -intre detaliile anchetei efectuate de experti independenti si concluziile raportului oficial exista o serie de neconcordante-. Zilele trecute, familiilor celor disparuti au depus la procuratura militara o petitie prin care solitica reluarea cercetarilor. In pofida pensiilor minuscule, sustine Kuznetov, ei nu vor bani, ci adevarul. Rudele indoliate un primit ajutor financiar care s-a ridicat, in unele cazuri, pana la 70.000 de dolari. In Rusia exista insa convingerea ca statul nu ar fi platit asemenea sume astronomice, daca tragedia submarinului Kursk nu ar fi capatat amploare mondiala.