Ce s-a petrecut la Camera Deputaților întrece orice imaginație: PSD și PNL au votat „inadmisibilitatea“ cererii Parchetului de a trimite în justiție un dosar al dlui Năstase considerând că acesta e deja votat – făcând astfel încă un pustiu de bine Raportului CE pe justiție și propriei imagini – după care și-au dat seama că au greșit dosarul, făcându-se de râs.
Nici dacă era Camera ascunsă nu reușeau o asemenea farsă. Dubla greșeală a pornit chiar de la dl Năstase care ținând să se înfățișeze drept prima victimă a țării a convins pe toată lumea (fără să mai verifice) că e vorba de un dosar gata votat și reluat numai ca să-l șicaneze pe dânsul. Pe baza acestei supoziții, dl Năstase a făcut nenumărate ironii îmbârligate despre „tâmpenia“ dnei Kovesi până când a devenit victima ironică a propriei aroganțe și superficialități. Toți cei care au apărat „inadmisibilitatea“ dosarului Năstase – PSD, PNL și avocații TV – au ținut să precizeze că „nu e vorba de Năstase ci de un principiu, putea să fie vorba de oricine“. Ce șmecherie! Pe cine cred ei că păcălesc? Dacă nu era vorba de dl Năstase, dosarele erau de mult în justiție. Poate că acum aveau deja NUP, ca și ale dlui Iliescu. Cineva acolo sus îi iubește pe cei doi: se vede că nu degeaba au semnat împreună Tratatul cu URSS după revoluție. Oricum, când se cred deștepți și o dau pe „principii“, nastasinii sunt de un comic nebun și la fel de grețoși ca PD-L când se pretinde moral după ce e prins cu rața-n gură și mafioți în bătătură. Singurul lor principiu este „care pe care“. Dar cum greșeala Camerei s-a constatat după ce s-a consumat, mass-media a bănuit că PD-L i-a lăsat intenționat pe cei din PSD și PNL să se facă de băcănie. Sincer vorbind, bănuiala nu ține: întâi fiindcă deputații PD-L nu sunt suficient de isteți pentru o asemenea capcană și apoi fiindcă precis cineva ar fi vândut pontul. Ipoteza cea mai plauzibilă, argumentată de halul în care se lucrează în Parlament (ca peste tot), este că pur și simplu nimeni nu s-a ostenit să vadă ce scrie în hârtia de la Parchet – preferând, ca de obicei, ce se crede despre. E regula de bază a manipulării: nu contează ce-a spus cineva, nici ce scrie într-o lege sau un document și nici măcar ce s-a întâmplat. Contează ce spun manipulanții că scrie și ce zic ei că s-a întâmplat. Poate aflăm că în Cameră s-au votat de fapt dosarul de pensie al clasei politice, „inadmisibilitatea“ justiției sau dosarul medical al unor lideri incurabili.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
