Obisnuitii Festivalului DaKINO isi amintesc, desigur, ca la editia din 1998 sala a devenit neincapatoare cand a fost prezentat in avanpremiera absoluta Trenul vietii de Radu Mihaileanu. Numele regizorului roman care traieste in Franta era deja cunoscut si apreciat gratie lungmetrajului Irahir, o poveste cu talc despre presiunile facute asupra artistilor in perioada comunista. Interesul noii pelicule a lui Mihaileanu era intensificat de buna primire facuta la Festivalul de la Venetia, unde a primit Premiul Federatiei Internationale a Presei Cinematografice. Publicul nostru a asteptat patru ani pentru a putea vedea, pe ecrane obisnuite, aceasta coproductie romano-francezo-germana, dar chiar sosit cu intarziere, Trenul vietii se impune ca una dintre cele mai originale reprezentari cinematografice ale Holocaustului.
A trata cu umor unul dintre cele mai sangeroase episoade ale trecutului secol XX este o indrazneala pe care putini cineasti si-au permis-o: a facut-o Chaplin in Dictatorul sau, si mai recent, Roberto Benigni in oscarizatul Viata e frumoasa. Aparut cu putin timp inainte de filmul lui Mihaileanu, cel semnat de Benigni este centrat asupra personajului interpretat de autorul-actor si isi datoreaza in principal farmecul recitalului sau electrizant si emotionant. Trenul vietii abordeaza o cu totul alta formula, pe care am defini-o drept -corala-. O intreaga colectivitate se plaseaza in miezul intamplarilor despre locuitorii unui sat evreiesc din Europa de Est, care, afland la inceputul anului 1942 ca nemtii ii pot deporta in orice moment, recurg la o ingenioasa stratagema. Pentru a scapa de lagarele germane, ei decid sa -puna in scena- propria lor deportare intr-un tren spre Palestina. Dupa febrile pregatiri, ei se imbarca, impartindu-si cu strictete rolurile de prizonieri si de soldati nemti. Atat etapa punerii la punct a exodului, cat si aceea a calatoriei propriu-zise sunt traversate de episoade umoristice savuroase, care atesta o buna stapanire a tehnicilor comicului de situatie si de limbaj. Distributia alcatuita din actori francezi (Lionel Abelaski, Marie Jose Nat), olandezi (Johan Ieysen) si romani (Razvan Vasilescu, Mihai Calin) lasa o impresie de admirabila omogenitate. Nici un interpret nu incearca sa se impuna solistic in aceasta parabola a solidaritatii, compunand fiecare succint, dar reliefat. Excelent ritmat, cu racorduri surprinzatoare, filmul dovedeste rara capacitate a regizorului de a povesti in imagini. Discursul sau cinematografic este inteligent, fara emfaza, interesant fara ostentatie. Ucenicia pe langa regizori importanti precum Marco Ferreri, Fernando Trueba sau Jean-Pierre Mocky si-a spus cuvantul in formatia lui Radu Mihaileanu. El este cel mai important cineast roman din diaspora si mai are cu siguranta multe de spus.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
