Lungul drum spre casa

Duminica seara, premiile cinematografice au starnit emotii nu numai la Venetia. S-a incheiat, in aceeasi zi, Festivalul International al Filmului American Independent de la Deauville, al carui invingator a fost Peter Sollet, cu Long Way Home, primul sau lung metraj. Sollet a fost distins, in 2000, la Cannes cu premiul Cinefondation pentru un scurt metraj, intitulat Five Feet High and Rising. In filmul de acum, cineastul se opreste asupra problemei emigratiei si identitatii, pe care o trateaza, plin de discretie si sesibilitate, cu un ton osciland intre gravitate si umor.

Marele Premiu al Juriului a recompensat anul acesta, ex-aequo, pelicula lui Michael Cuesta, Long Island Expressway, si One Hour Photo, semnat de Mark Romanek. Primul este povestea unui adolescent, Howie, fara mama si cu un tata vesnic absent, care, lasat liber, atrage atentia ambigua a unui sexagenar. Cei doi interpreti, Paul Franlino Dano (Howie) si Brian Cox, servesc, conform parerii criticilor, stiinta regizorului de a evita manicheismul si tonul moralizator. One Hour Photo este al doilea film al regizorului Mark Romanek, cunoscut pana acum mai ales penru videoclipurile realizate pentru formatii si solisti, precum Beck, David Bowie, Michael Jackson, Lenny Kravitz, Madonna, Nine Inch Nails. Se remarca in primul rand actorul principal, Robin Williams, intr-un rol foarte diferit de personajele sale comice obisnuite. El incarneaza aici un functionar meticulos de la raionul de fotografii expres dintr-un supermarket, care isi inventeaza o viata proprie din acelea ale clientilor pe care ii fotografiaza de-a lungul intregii zile. Alaturi de Robin Williams, se remarca actrita daneza Connie Nielsen. Premiul pentru interpretare s-a indreptat catre Patricia Clarkson pentru rolul din The Safety of Objects de Rose Tronche, care a obtinut si Premiul Criticii Internationale, cel al publicului, conferit de Journal de Dimanche, revenind tot lui Mark Romanek pentru One Hour Photo, ca si acela destinat unei premiere. One Hour Photo a devenit astfel cel mai premiat film de la Deauville.

Marele Premiu la scurt-metraj a revenit filmului Crossing de Jeremy Passmore, iar Premiul Juriului, peliculei Passengers de J.T. Walker.

Desi aproape lipsit de staruri, festivalul filmului american independent s-a dovedit unul impunator prin continut, cu cele 50 de filme dintre care unele, premiere europene, cum ar fi Road to Perdition al lui Sam Mendes, cu Tom Hanks. Deauville s-a dorit intotdeauna o punte intre cele doua continente, o vitrina a cinematografului american in Europa. Prezentarea in timpul festivalului a unor productii rulate de mai multa vreme in America a avut drept scop lansarea lor pe piata vechiului continent si mai ales in Franta. In aceasta situatie sunt K 19, Widowmaker (sau K 19, capacana adancurilor, cum a fost tradus in titlul in limba franceza), spectaculoasa realizare a regizoarei Kathryn Bidgelow cu Harrison Ford. Acesta din urma a fost una dintre putinele vedete care au venit la Deauville, ca si Tom Hanks. A facut insa deliciile publicului in ultimul week-end, Sylvester Stallone, interpretul unei comedii politiste foarte gustate, Avenging Angelo de Martyn Burke. Printre marile absente, 11*09**01, filmul colectiv al celor 11 realizatori asupra atentatelor din 11 septembrie, care a fost proiectat la Mostra de la Venetia, si Minority Report, noul film al lui Steven Spielberg, cu Tom Cruise in rolul principal. Problematica urmarita de regizorii prezenti la Deauville a fost diversificata, de la amenintarea razboiului la filme politiste, de la comedie la obsesiile sexuale, dragostea fiind abordata atat din unghiul romantic, ca in Possesion, de Neil Labute, cu Gwyneth Paltrow, cat si din acela al homosexualitatii: Kissing Jessica Stein. Competitia din acest an a demonstrat insa si o aplecare catre fatete mai putin fericite ale american way of life: alienarea materiala ca in The Safety of Objects, ratacirile unei tinereti nesupravegheate – Lond Island Expressway, nevrozele membrilor clasei de mijloc a societatii – Secretary de Steven Shainberg, dar si vitalitatea copiilor emigratiei – Long Way Home.