Lumina de toamna

Dupa o vacanta ceva mai lunga, World Trade Plaza reia seria manifestarilor ShopArt, intrate, de acum, in obisnuintele culturale ale Bucurestiului. Pentru cea de-a doua editie, deschisa zilele acestea, organizatorii au propus tema Lumina de toamna. 67 de artisti, pictori, graficieni, sculptori, tapiseri, designeri, sticlari, ceramisti, bijutieri au raspuns invitatiei. O noutate a actualei editii o constituie prezenta unui stand de carte de arta al librariei Noi, propunand albume, monografii, cateva dictionare editate, cea mai mare parte, in strainatate, dar si in tara. Printre acestea din urma am remarcat excelentul album Corneliu Baba semnat de Pavel Susara.

O prima remarca s-a impus inca de la inceputul vizitei: editia actuala a -crescut- atat ca nivel de participare, cat si ca stiinta -muzeografica-. Cea de-a doua s-ar referi la prezenta pe simeze atat a unor artisti consacrati si care au – daca se poate vorbi de asa ceva in Romania – o cota in lumea amatorilor si cumparatorilor de arta, cat si tineri care se lanseaza abia acum. Din prima categorie, se disting tapiseriile realizate de doua maestre de prima mana, apartinand unor generatii diferite si abordand tehnici si repertorii formale si expresive diferite, ambele cu rezultate estetice redutabile: Cela Neamtu, cu lumea ei luminoasa, calda, solara, si Hermina Csata, cea care a obligat pielea sa vorbeasca limba broderiei si tapiseriei, smulgandu-i moliciuni si rafinamente nebanuite. Bijuteriile si micile piese decorative ale artistului care stie sa imprime argintului si pietrelor pretioase sau semipretioase viata infinitei lumi a insectelor, transformandu-le in perfecte lumi de culoare si stralucire uimesc ca intotdeauna. Din cea de-a doua categorie, ne-a retinut atentia un nume care apare foarte rar in expozitii, Andrei Efremov, creatorul unor vitralii si a unor piese de metal si sticla in care pasiunea pentru sacrul medieval, dar si preocuparea pentru filtrarea luminii, pentru echivalarea ei sunt puse in opera cu fantezie si vadita cunoastere a valentelor materialului in care lucreaza. De altfel, o plimbare in expozitie ne prilejuieste intalnirea cu vechi cunostinte. Picturile Letitiei Oprisan dau replica celor semnate de Paul Constantinescu, Cristian Ditoiu dialogheaza cu Marcel Chitac, de pe un panou ne intampina lumea suprarealista a lui Ion Atanasiu Delamare, langa un altul -marul- de metal al lui Dumitru Cozma ne aminteste de un alt targ incheiat recent, pasarile lui Lucian Butucariu contrasteaza cu polisatele nuduri ale lui Alfred Dumitriu, forta exultata de tusa lucrarilor lui Eugen Vasile Iovan este opusul micilor si delicatelor lucrari cu caracter decorativ, amintind de miniatura, realizate de Ema Hagiu… Vizitatorul se opreste la arhitecturile autumnale ale Bucurestilor, de exemplu, semnate de Claudia Popescu, altii apreciaza abstracta constructie cromatica a Claudiei Lazar, in care gestul inlocuieste povestea, piesajele -dulce-nostalgice- ale lui Valeriu Paladi isi gasec replica in compozitiile lui Bogdan Pietris, decorativ si postmodern…

Ne-a retinut atentia o artista care se va impune, credem, in pofida discretiei cu care intra in lumea galeriilor: Maria Caterina Preda cu picturile sale solare intre figurativ si abstract, dovedind o buna cunoastere a meseriei. Si, desigur, ar mai fi multe de spus, ca la orice expozitie colectiva.