In suita montarilor Caragiale, premiera cu O noapte furtunoasa in regia lui Felix Alexa va marca o data importanta. Elev al profesoarei Catalina Buzoianu, bursier al lui Peter Brook, laureat al Premiul Criticii, tanarul artist se afla intr-un moment fast al carierei sale. In ultimele doua stagiuni a fost semnatarul a trei spectacole de relief, Nunta lui Krecinski, Jocul dragostei si al intamplarii, Hora iubirilor, care l-au propulsat in topul regiei tinere. Calitatile afirmate in aceste productii – fantezia comica si ludica, accentul adevarului, finetea constructiei, precizia in detalii, arta de a dirija actorul – semnalate de critica si apreciate de public se aduna aici intr-o exegeza scenica caragialeana novatoare. Temerar, Felix Alexa elibereaza piesa de -balastul romanismului-, propulsand-o intr-o zona spatio-temporala mai larga si mai profunda, in valoarea ei europeana si universala. Intr-un minunat eseu-profesiune de credinta, regizorul declara: -Noapte a senzatiilor dilatate, a viziunilor erotice si eroice, a politicii traite senzual, a silentiului lugubru si a inspiratiunilor. Noapte traita intens, cu patima, nehranita insa din romanismul excesiv in care autorul a fost deseori ingropat. Noapte ce trece furtunos, pentru a ne da senzatia ca, in contextul intregii vieti, timpul ei a fost castigat. Noapte stranie si evanescenta ca un fum de tigara. Noapte de o clipa-. Actiunea din O noapte furtunoasa se petrece intre doua fumuri de tigara ale lui Spiridon, un Puck in lumea lui Caragiale. In spatiul gol al scenei, strajuita in fundal de oglinzi enigmatice, domina un singur element: un leagan. O lume nebuna, cuprinsa de un delir al simturilor si trairilor devoratoare, se harjoneste, se fugareste, se maltrateaza burlesc si crud, in acordul valsurilor lui Richard Strauss. In acest carusel sunt prinsi si spectatorii, ca martori, dar si eroi ai unui vis-cosmar, cand chipurile lor sunt reflectate in oglinzile-decor, ce intind o punte imaginara intre actori, public si timpul lui Nenea Iancu. Viziunea regizorului este validata de jocul interpretilor, de ambientul scenografic si muzical, care formeaza impreuna un tot organic. Ce ne propune Felix Alexa nu e doar speculatie. -Cheia- lecturii sale se afla in piesa lui Caragiale. Pentru ca regizorul gaseste expresii artistice, inspirate si adecvate. In acest demers, el asimileaza cu inteligenta -lectia- pretioasa a unor reprezentatii inovatoare din teatrul romanesc, unele antologice, intrate deja in clasicitate, semnate de Sica Alexandrescu, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Alexa Visarion, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija, Mircea Cornisteanu. Regizorul duce mai departe in mod creator aceasta traditie, in modernitate si actualitate. Felix Alexa mosteneste idei si naste altele. In reprezentatia sa, omul comic caragialean este universal, -poezia personajelor-, -limbajul simbolic- – trasaturi revelate si analizate de criticii literari si teatrali – traiesc cu putere. Contribuie la aceasta impresie si scenografia sugestiva plastic a Dianei Ruxandra Ion, colaboratoare permanenta a regizorului, incununata si ea cu Premiul Criticii. Seductia montarii este sustinuta si amplificata si de evolutia stralucitoare a actorilor. Felix Alexa aduce la rampa o echipa tanara, care, sub bagheta sa, devine performanta in roluri marcate de monstrii sacri ai teatrului romanesc. In acest dialog-pariu, ei duc mai departe traditia, imbogatind-o cu sensibilitatea vremii noastre, construind noi modele. Dan Puric (Rica Venturiano), Mircea Rusu (Jupan Dumitrache), Irina Movila (Veta), Mihai Calin (Chiriac), Ileana Olteanu (Zita), Orodel Olaru (Ipingescu), Rodica Ionescu (Spiridon) portretizeaza remarcabil, oferind o suita de recitaluri, intr-un spectacol-recital. Realisti, fantastici si absurzi, ei cuceresc prin prospetime, forta si farmec.
Parasim sala emotionati, veseli si ingandurati, regasiti in visul acestei nopti furtunoase. O premiera-eveniment prin care tanara generatie si Teatrul National din Bucuresti onoreaza fericit Anul Caragiale.
