Declararea averilor: o lege cu blazon occidental aplicabila in cicumstante bizantine

Joia trecuta, senatorii PSD au reusit sa duca pana in pragul votului final proiectul de lege privind declararea si controlul averii demnitarilor. Votul final este asteptat, foarte probabil, peste o saptamana si nu anunta surprize pentru partidul de guvernamant, chiar daca acesta nu s-a mai bucurat pe parcursul dezbaterilor unor amendamente de loialitatea UDMR.

Rezumand, legea prevede ca declaratiile de avere ale demnitarilor nu vor mai fi publicate in -Monitorul Oficial-, asa cum figura in varianta initiata de Guvern, ci vor fi doar depuse intr-un registru la Curtea de Conturi, ramanand la latitudinea presedintelui institutiei respective sa decida care vor fi persoanele fizice sau juridice ce vor avea acces la aceste documente. Norocoasele persoane vor trebui sa faca insa dovada ca -au un interes legitim sa consulte aceste declaratii-.

Acest proiect de lege face parte dintr-un format cu care PSD scrie deja istorie. Este vorba de asa-zise initiative legislative cu un titlu incurajator, dar continand atatea restrictii, in general ambalate in formulari echivoce, incat legea respectiva se metamorfozeaza aiuritor in contrariul obiectului ei. Asa cum legea accesului la informatiile publice s-a dovedit a fi o lege a impiedicarii accesului la aceste informatii – a recunoscut-o voalat si premierul la videoconferinta de ieri cu prefectii – proiectul legii declararii si controlul averii demnitarilor are sanse categorice de a ridica un baraj in calea celor indreptatiti in orice societate democratica sa afle date despre cei care conduc tara si, de pilda, daca nu cumva o fac pe cai necinstite.

Ritualul este acelasi: ne-o cere Europa. S-au facut comparatii cu Franta, Germania etc. Inutil sa mai insistam. Senatorul UDMR Peter Eckstein Kovacs a citat legi similare din Europa, unde averile demnitarilor sunt declarate, apar in diverse tiparituri si pot fi consultate de oricine, de exemplu, stand comod in fotoliu si accesand un site pe Internet.

Aceasta lege are o istorie interesanta. Inca de pe la mijlocul guvernarii CDR, Ion Iliescu, pe atunci lider al PDSR, sustinea ideea unei legi a declararii averilor demnitarilor intr-un context in care, citez dintr-un discurs al domnului Iliescu din 16 aprilie 1999, -trebuie sa folosim toate mijloacele politice si parlamentare pentru a frana zelul demolator al actualei puteri-. Domnul Iliescu, secondat de viitorul ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, aveau sa lase ideea sa se coaca pana in debutul campaniei electorale din 2000, cand au depus la Parlament un proiect rezonabil cu publicarea in -Monitorul Oficial- a declaratiei de avere a demnitarilor si controlul periodic al acesteia. In acel context, oamenii PDSR erau dispusi la o transparenta absoluta, mai ales ca rezulta ca le cam batea vantul prin buzunare. Vasile Vacaru, ulterior decedat, avea un procent din actiunile falimentarei firme Tigris, deputata Afrasinei isi cumparase cu mari eforturi un autoturism Audi la mana a doua, Vacaroiu locuia cu chirie si avea in cont vreo 25 de milioane, fireste, de lei, iar Ion Predescu s-a declarat chiar sarac lipit, deducandu-se ca ar fi trait mai mult din mila nevestei.

Vremurile au trecut, PDSR a castigat pe toata linia ultimele alegeri, iar elanul unei promovari a legii declararii averilor demnitarilor a scazut pana aproape de zero.

La un an dupa inflamarea legislativa a tandemului Iliescu – Stanoiu, in 4 septembrie 2001, Viorel Hrebenciuc avea sa declare sec ca o atare lege este inoportuna. PSD a inceput insa sa fie din ce in ce mai puternic asociat cu un partid in spatele caruia s-ar invarti multi bani, unii de culori incerte. Au iesit la rampa baronii: Mischie, Iacobov, Sechelariu, Niculae, Armas etc. S-a scris si s-a vorbit in presa, pe strada, in cancelariile occidentale despre coruptia endemica instalata sub si, s-ar putea intelege, girata de guvernarea PSD. Stindardul iliescian -sarac, dar cinstit- a devenit mai mult de uz personal, desi seful statului s-a straduit sa-l asocieze cu emblema celor trei trandafiri.

In 8 octombrie anul acesta, vizitand subteranele hidrocentralei Lotru-Ciunget, Ion Iliescu a mai vorbit o data fostilor sai colegi de partid. Cand este vorba de persoane publice, averile tuturor demnitarilor trebuie sa fie cunoscute – a avertizat Ion Iliescu. Cum marturisirea a fost facuta la peste 40 de metri adancime, mesajul n-a penetrat la suprafata, acolo unde PSD nu pare absolut deloc dispusa sa faca publice averile membrilor sai de vaza. Este simptomatic pentru intentia PSD de a camufla cat mai bine averi eventual dobandite pe cai ilicite prin desemnarea presedintelui Curtii de Conturi, deci un soi de contabil sef al tarii, ca instanta care va decide legitimitatea unei cereri de acces la atat de numeroasele cutii ale Pandorei din PSD. Intamplator, seful Curtii de Conturi, Dan Drosu Saguna, este avocat si avand, asadar, proprietatea unor termeni juridici, a declarat ca nu a fost consultat de nimeni si ca in interpretarea sa interesul legitim ar fi cumva consonant cu legitima aparare din Codul Penal, aceasta din urma fiind o notiune transata intotdeauna numai de instantele de judecata.

Sunt, asadar, intrunite toate premisele pentru ca si legea declararii averilor demnitarilor sa produca efectele scontate, o lege cu blazon occidental, aplicabila insa doar in circumstante supuse arbitrariului politic. PSD, mai exact acel PSD ilustrat de jucatorii in forta ai aripii Nastase, nu sunt dispusi sa accepte o verificare transparenta si lesne accesibila a modului cum si-au strans averile. Din aceasta cauza, coroborata cu alte profunde divergente in chestiuni sensibile, apelurile presedintelui Iliescu ar putea activa simpatizantii unei stangi, de spiritul careia sunt complet straine opulenta si mentalitatea de arendasi politici afisate de fidelii premierului. Ar fi momentul in care strigatele presedintelui n-ar mai fi asa cum par acum, adica in desert.

Radu Calin Cristea