Printre dirijorii romani din cea de-a doua jumatate a veacului XX, Carol Litvin ocupa un loc aparte atat prin numeroasele inregistrari realizate fie pentru fonoteca Radiodifuziunii, fie pentru discuri Electrocord devenite emblematice, cat si prin activitatea sa intensa la pupitrul orchestrelor Radio sau al Operei bucurestene, performante acumulate de-a lungul deceniilor cu profesionalism, dar si cu o modestie determinata poate si de faptul ca este o Balanta autentica, echilibrat, calm, zambitor, desi oarecum rezervat, reusind, de-a lungul anilor, sa nu se certe cu nimeni – un fapt aproape imposibil in lumea noastra agitata, in colaborarea cu artistii hipersensibili sau cu factori de decizie (in general) indiferenti in fata actului de cultura.
Despre calitatile sale de muzician si de om, au vorbit pe larg muzicolog prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, criticul muzical Petre Codreanu (evocand si momente din anii in care, fiind director al Operei bucurestene, a colaborat excelent cu maestrul), compozitorul Doru Popovici (in dubla calitate de autor ale carui piese au fost dirijate adesea de catre Carol Litvin, si de -om de radio- legat prin mii de fire de difuzarea muzicii in eter), precum si compozitorul Dumitru Capoianu (de asemenea, in ipostaza de compozitor frecvent inclus de dirijor in programele de concert sau de inregistrari radio), moderator al -Medalionului aniversar- organizat la Muzeul Enescu pentru a-l sarbatori pe Carol Litvin la implinirea varstei de 70 de ani, gazda generoasa si primitoare fiind pianista Ilinca Dumitrescu, director al muzeului.
Un gest firesc de omagiere a muzicianului care, cu migala si talent, a dirijat numeroase prime auditii romanesti, opere in concert (-Turandot-, -Andrea Chenier-, -Forta destinului-, -Ernani-, -Machbeth-, -Copilul si vrajile-, -Vocea umana-, -Povestea unei mame-, -Privighetoarea-, -Werther-, -Fedra-, -Napasta- etc., mare parte prezentate pentru prima oara integral pe podium, gravate ulterior pe discuri Electrocord), sute de seri devenite adevarate evenimente prin calitatea si frumusetea interpretarii.
Din pacate, desi Carol Litvin a fost, timp de aproape 20 de ani, dirijor la Opera Nationala, conducerea teatrului liric bucurestean nu a onorat nici macar cu o floare aniversarea sa, iar in sala s-au aflat doar cativa dintre solistii de mare valoare care au cantat sub bagheta sa pe acea scena. In Sala Cantacuzina a muzeului au fost expuse parte din discurile de opera pe care le-a inregistrat cu distributii in care au stralucit Eugenia Moldoveanu, Maria Slatinaru-Nistor, Nicolae Herlea, dar si Ludovic Spiess, actualul director general al Operei. Cu siguranta, admiratorii ar fi fost incantati, ca si Carol Litvin de altfel, daca printre spectatori s-ar fi aflat si acesti solisti de frunte, alaturi de sopranele Sanda Sandru si Silvia Voinea, de dirijorul Constantin Petrovici sau compozitorul Theodor Grigoriu si muzicologul Vasile Donose (multi ani, la randul sau, director al redactiilor muzicale Radio) s.a. care au dorit sa-l aplaude inca o data si sa-i spuna -La multi ani-. Este insa cel putin ciudat ca nici un cronicar nu s-a aflat in sala.
Desi tristetea il marcheaza inca din momentul pensionarii sale premature, Carol Litvin a dovedit ca stie sa priveasca -partea plina a paharului-, retinand doar aspectele luminoase din existenta sa artistica despre care, in incheiere, a vorbit cu simplitate si cu aceeasi modestie ce-l caracterizeaza, afirmand ca viata l-a condus pe calea perfectionarii si a carierei dirijorale, dupa absolvirea Conservatorului din Moscova (unde intalnea adesea -monstrii sacri- precum Sostakovici, Haciaturian sau Richter), fiind coleg de camin si de studiu cu Theodor Grigoriu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Mircea Basarab, Laurentiu Profeta si alti tineri care apoi au devenit, la randul lor, maestri ai artei componistice si interpretative romanesti. De altfel, Carol Litvin s-a afirmat intr-o perioada in care dirijau celebritati precum George Georgescu, Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Jean Bobescu si altii, colegi la Conservatorul bucurestean (unde a predat incepand din 1959) fiindu-i, de asemenea, muzicieni a caror cota era greu de depasit, dar poate tocmai acest fapt a determinat dorinta de a-si dovedi si impune valentele artistice.
Ambianta de sarbatoare si de emotie sincera a fost intregita prin expozitia prin care fostul coleg de scoala, renumitul pictor Vasile Celmare, a dorit sa-l omagieze pe maestrul Carol Litvin la ceas aniversar.
Anca Florea
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
