Ultimele minute de tratative, de care insa Polonia nu ezita sa se foloseasca pentru a obtine mai multe fonduri pentru agricultorii sai. Raspunsul Bruxellesului este insa acelasi, chiar si acum, cand tensiunea de dinainte de summitul de la Copenhaga este la cote maxime. -Acceptati sau renuntati-, a lansat un ultimatum Varsoviei premierul danez Anders Fogh Rasmussen, a carui tara detine presedintia, prin rotatie, a Uniunii Europene. A doua chestiune spinoasa este aderarea Turciei, subiect asupra caruia nu exista deocamdata un acord. Francezii si germanii insista pentru a fixa ianuarie 2005 ca data de incepere a negocierilor, italienii si grecii ar dori ca Turcia sa demareze colaborarea cu Bruxelles inca din 2004. Pentru Ankara, cu cat mai repede, cu atat mai bine.
Cel putin pe hartie, Europa Celor 25 este un lucru cert, urmand ca astazi si maine sa se puna la punct ultimele detalii financiare astfel ca, la 1 mai 2004, Marea Europa sa poata porni la drum cu cele 453 milioane de cetateni distribuiti pe patru milioane de kilometri patrati. Cele 10 state candidate – Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Estonia, Letonia, Cipru si Malta – vor oferi Uniunii Europene o contributie financiara de 9.200 miliarde de euro.
Noua Europa porneste la drum pe baze in principal economice si comerciale. Cei 10 noi membri nu vor intra in zona euro si nu vor face parte nici din Tratatul Schengen privind libera circulatie a persoanelor, pentru cel putin cinci ani de acum inainte. Conform unor calcule de data recenta, extinderea spre Est va costa 24,6 euro de persoana. O cifra care se obtine impartind 28 miliarde de euro, pe care statele deja membre ale Uniunii va trebui sa le scoata din buzunar in perioada 2004-2006, la numarul de locuitori, care in acest moment se cifreaza la aproximativ 378 de milioane. Costul total al extinderii este de fapt de 41,6 miliarde de euro, insa diferenta de 13 miliarde va cadea pe umerii statelor nou-intrate in Uniune. Aceasta cifra totala este rezultatul negocierilor coordonate de premierul danez, suma initiala prevazuta fiind de 40 miliarde. Germania a protestat de mai multe ori pentru aceasta marire a bugetului pentru extindere, dar, la final, Berlinul ar putea accepta.
Agricultorii polonezi, cehi, unguri si din celelalte sapte state candidate sunt nemultumiti si ei de aceasta suma, considerata prea mica pentru a putea supravietui concurentei produselor europene. Se simt tradati, pentru ca in primul an, 2004, nu vor primi decat 25% din subventiile pe care le incaseaza colegii lor din vest, urmand ca ajutoarele sa creasca treptat, pana la paritate, in 2013. Industriile din Est care sunt putin competitive vor avea cel mai mult de suferit de pe urma extinderii, industrii obisnuite cu subventii publice si conditii de piata de monopol. Vestea buna priveste fluxul de investitii din Vest, care nu va intarzia sa profite de costul de productie mic, de reformele pe care Bruxelles le va sprijini in sectorul transporturilor, telecomunicatiilor, protectiei mediului si de potentialul imens pentru comert, care va profita de pe urma abolirii barierelor vamale. Cei 15, deja ingrijorati de ritmul lent de crestere a economiilor nationale, cu deficituri publice mari, vor fi constransi sa realizeze acele reforme structurale mereu amanate.
Nelinistea mercantila din aceste ultime zile si lupta pana la ultimul euro pun in umbra valoarea politica a extinderii europene. La fel se intampla si in cazul efectului pe care Europa Celor 25 il va avea asupra institutiilor comunitare. Ceea ce se va parafa la Copenhaga va fi cel mai amplu proces de extindere a Europei de la nasterea sa si riscul unei paralizii a structurilor este concret.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
