Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu.
În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de cånd fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic in SUA.
Un grup de generali, aflați în structurile reprezentative de comandă ale Departamentului de Informații Externe în aceeași perioadă cu Ion Mihai Pacepa, unii fiind chiar șefi ai acestuia în diferite momente, au purtat o discuție cu reprezentantul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe asupra cazului trădării, încercånd să se apropie de adevăr, atåt cåt poate fi spus la această dată…
George Roncea
Cârtiță sau trădător?
În toată această perioadă de 30 de ani de la dezertarea lui Ion Mihai Pacepa nu s-au stabilit clar (sau cel puțin n-au fost făcute cunoscute publicului) cauzele care l-au determinat să comită această faptă. Astfel, nu se știe dacă a fost recrutat mai înainte de acest eveniment, cine l-a recrutat și când, în ce împrejurări. Dacă ar fi fost „cårtiță“, s-ar ridica următoarele semne de întrebare:
– De ce un asemenea agent de talia lui Pacepa ar fi fost „retras“ din rețea de către serviciul de spionaj străin într-o perioadă plină de evenimente internaționale împotriva statelor socialiste?
– Care serviciu de spionaj ar fi acceptat ca un agent cu posibilitățile lui Pacepa să nu informeze despre orice acțiune care urma s-o efectueze spionajul românesc în țările occidentale sau în oricare alt spațiu străin?
– De ce serviciul de spionaj străin respectiv ar fi stat pasiv și nu ar fi luat măsuri de contracarare a acțiunilor ce urmau să aibă loc și despre care agentul subordonat l-a informat?
Referitor la aceste întrebări au existat și persistă unele suspiciuni care n-au fost clarificate și documentate după anchetarea cadrelor de conducere ale DIE arestate în urma trădării lui Pacepa și a ofițerilor care au lucrat cu el în străinătate.
În cazul în care Pacepa a fost recrutat, el nu putea să „cadă“ ușor, indiferent de măsurile care s-ar fi luat în țară pe linie de contraspionaj, deoarece în mod cert aceste contacte nu se efectuau în țară. Funcția de adjunct al șefului DIE îi permitea lui Pacepa să se deplaseze frecvent în străinătate, atât pe linia muncii specifice, cât și pentru organizarea vizitelor externe ale cuplului prezidențial. Deci, avea multiple posibilități pentru a fi contactat de serviciul de spionaj străin (recrutor) pentru rapoarte, analize și instruire.
Ipoteza recrutării lui Pacepa
Există unele indicii ce susțin ipoteza recrutării lui Pacepa înainte de fuga sa în Occident: în 1960, România nu avea relații diplomatice cu R.F. Germania, însă, având schimburi economice însemnate, cele două state au hotărât să deschidă, în mod reciproc, reprezentanțe comerciale, fără ca personalul angajat al acestora să beneficieze de imunitate diplomatică.
În cadrul Reprezentanței României, rezidența spionajului românesc era condusă de Ion Mihai Pacepa. În perioada respectivă, doi ofițeri din Centrala DIE s-au deplasat în Germania federală să efectueze o întâlnire operativă cu o agentă care fusese recrutată și pregătită în România și apoi trimisă cu sarcini în această țară. La întâlnirea ce urma să aibă loc, s-a constatat prezența poliției germane, care i-a arestat pe cei doi ofițeri (Horobeț și Ciuciulin), iar concluzia a fost că agenta trădase legătura cu serviciul de spionaj român, precum și întâlnirea care urma să aibă loc. Deoarece se presupunea că în ancheta făcută asupra celor doi ofițeri de către organele federale germane s-ar fi stabilit date despre rezidența și cadrele spionajului românesc în RFG, Centrala DIE a ordonat retragerea imediată a ofițerilor din rezidența condusă de Ion Mihai Pacepa.
Retragerea respectivă s-a efectuat conform ordinului Centralei, prin RDG, însă fără Pacepa, care a motivat că a ales să se retragă prin Elveția deoarece poliția germană întărise paza spre și la frontiera RFG cu RDG. El a revenit în România cu circa 7-8 zile mai târziu decât ceilalți ofițeri, care s-au înapoiat prin RDG. Este greu de presupus că organele de contraspionaj germane nu dețineau date despre calitatea de ofițer a lui Pacepa, mai ales după arestarea lui Ciuciulin și Horobeț, dacă nu chiar și mai înainte, deoarece în RFG se afla un fost ofițer al DIE, pe nume Mandache, care fusese trimis de DIE „în practică“ după ce a absolvit cursurile de informații externe în URSS. Când a ajuns în RFG, acesta a trădat, dar se presupune că el fusese recrutat de KGB și trădarea lui este o combinație a acestui serviciu pentru a rămâne în RFG.
Unele documente referitoare la aceste evenimente, existente în arhivă, nu pot fi, încă, declasificate, lăsând astfel loc la speculații cu privire la adevărul celor petrecute în contextul arestării agentei DIE infiltrată în Germania federală. O altă situație cu privire la eventuala recrutare a lui Pacepa de către un serviciu de spionaj străin a avut loc în perioada anilor 1970. Astfel, Ion Mihai Pacepa a fost trimis să organizeze vizita lui Nicolae Ceaușescu în Siria, Iordania, Irak și Liban. În timpul acestei misiuni, Pacepa a raportat Centralei că s-a îmbolnăvit (în Iordania), solicitând internarea într-un spital din RFG (sic!). Cererea a fost acceptată, iar Pacepa „s-a tratat“ în RFG două săptămâni. A fost o situație reală, a fost o situație provocată, a fost o combinație a unui serviciu de spionaj străin, al cui anume? Toate acestea, precum și alte suspiciuni, nu sunt încă clarificate. Pe de altă parte, faptul că acțiunile serviciului de spionaj român, mai ales pe linia sarcinilor TS (tehnico-științifice) ori în rândul emigrației române din SUA și Europa occidentală, precum și a muncii de influență politică, mediatică și economică în favoarea României nu au fost afectate, blocate sau eșuate, ar putea duce la concluzia că Pacepa nu a fost agent al vreunui serviciu de spionaj străin, înainte de a trăda.
(va urma)
