În urma dezvăluirii făcute de Agenția Națională de Integritate (ANI) privind faptul că Volvo-ul S60 cu care circulă Horia Roman Patapievici, președintele Institutului Cultural Român (ICR), îi aparține trustului lui Sorin Ovidiu Vîntu Realitatea – Cațavencu, am primit mai multe solicitări pentru lămuriri suplimentare, mai ales că în articolul „Curentul“ se afirma că și un șef al SRI circula cu un automobil de lux oferit de mogulul FNI. Facem așadar câteva precizări: nu este vorba de actualul director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, ci, după cum se știe, de fostul șef al SRI, Radu Timofte, în prezent decedat, ce a utilizat o perioadă îndelungată un Jeep oferit de speculantul financiar care era înmatriculat chiar cu inițialele acestuia, respectiv SOV. La o audiere a acestuia în Comisia SRI a Parlamentului, în anul 2002, pe fondul dezvăluirilor făcute de proprietarul „Curentul“, Mihai Iacob, întrebată dacă Radu Timofte a oferit explicații privind motorizarea sa de către interlopul SOV, Daniela Buruiană, pe atunci parlamentară, a replicat că acest fapt este „un lucru extrem de minor, care s-a perpetuat de-a lungul timpului“. La fel și în cazul Patapievici. Afirmația sa inițială că „am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus să-mi pună la dispoziție, fără nicio obligație, un Volvo S60“, pe care a uitat să-l pomenească și în Declarațiile sale de Avere și de Interese, datează din 2007. Însă, iată că ANI demonstrează fără tăgadă – în documentul dispus și pe site-ul „Curentul“ de ieri – că mașina de lux îi aparține de fapt lui Vîntu, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă vocea doamnei în cauză nu era cumva cam groasă, ca după câteva trabucuri de 100 de euro bucata.
Onoarea sau casieria?
Este adevărat: pare puțin ciudat că fizicianul care compară România cu „radiografia unei fecale – o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării“ susține că este „intelectualul lui Băsescu“, dar beneficiază de avantaje materiale importante de la inamicul de moarte al președintelui, fostul și, foarte posibil, viitorul pușcăriaș Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este singurul ciudat, cel puțin în această privință. Revista Realitatea-Cațavencu „Idei în Dialog“, la care este director Patapievici, a împlinit de curând cinci ani. La aniversarea precedentă, Realitatea TV amintea istoria publicației: „Stelian Tănase, Ioan T. Morar, Alex Ștefănescu sau Sorin Dumitrescu s-au lăsat antrenați în așa-numita luptă pentru o civilizație a dialogului, pe care a deschis-o directorul publicației, Horia Roman Patapievici“.
Să vedem așadar o parte dintre intelectualii-antrenați care îi conferă tânjita „onorabilitate“ mogulului FNI exact după cum apar pe firmamentul „Idei în Dialog“: Radu Carp, Dragoș Paul Aligică, Traian Ungureanu, Cătălin Avramescu, Ovidiu Pecican, Costel Stavarache, Valeriu Stoica, George Bogdan Tara, Sorin Cecurai, Luiza Palanciuc, Alexander Baumgarten, Alex. Leo Șerban, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Andrei Muraru, Sorin Lavric, Mircea Diaconu, Horațiu Pepine, Horia Barna, Ioan Buduca, Ioan Stanomir, Mihail Neamțu, S. Damian, Tereza Brândușa Palade, Mircea Mihăieș, Vladimir Tismăneanu și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, H.R. Patapievici. Colegul lui Patapievici de la ICR, unde e vicepreședinte, și „EvZ“, Mircea Mihăieș, făcea la un moment dat un apel, pentru toți intelectualii, rămas însă uitat, inclusiv de către el: „Casieria sau onoarea“. Foarte plastic, Mircea Mihăieș explica astfel lipeala unor jurnaliști și intelectuali la trusturile mogulilor: „S-a conturat concluzia că toți ziariștii angajați la trusturile «mogulilor» ar scrie la comandă. C-ar fi vorba de-o cedare morală de sus până jos, că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimțirii și-a relei-credințe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, șantaje, bani negri și celelalte componente ale relațiilor de tip mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență“. În ciuda apelului versatului mânuitor al pixului, majoritatea apelaților săi au ales duplicitar: și casieria lui Vîntu, și cea a instituțiilor publice parazitate.
„ID“ – o revistă falimentară
Dar, cu excepția influențelor traficate, nici măcar rezultatele media nu le sunt prea strălucite. Ultima analiză a SATI – Studiul de Audiență și Trafic Internet -, perfectată site-ului revistei membre a Diviziei F5 New Media Realitatea-Cațavencu, arăta că aceasta are o medie de 300 de vizitatori pe zi. Conform BRAT – Biroul Român de Audit al Tirajelor – în luna ianuarie 2009, tirajul revistei lunare era de 7.300 de exemplare, dintre care s-au vândut 2.732. În luna februarie, tirajul a fost ridicat până la un maximum atins vreodată, de 8.500 de exemplare, dintre care s-au våndut însă la nivel național doar 2.960. Aceasta l-a obligat pe Dragoș Stanca, Directorul General al societății lui Vîntu, Cațavencu SA, să coboare tirajul brut la 4.000 de exemplare, dintre care, în ultimele luni, s-au vândut ori sub, ori ușor peste 2.000 de bucăți în întreaga Românie.
După cum am mai scris, potrivit datelor oficiale de la Ministerul de Finanțe, Cațavencu SA a avut în perioada 2006-2008 pierderi cumulate de 12.530.000 euro, iar Poligraf SRL (editorul revistelor trustului SOV) pierderi cumulate, în aceeași perioadă, de 3.700.000 euro. În total 16.230.000 euro, din care parte au fost înghițiți și de „Idei în Dialog“, bani pe care mogulul a acceptat să-i piardă în speranța unor câștiguri viitoare care, din păcate pentru el, n-au mai venit, chiar dacă printre angajații săi se numără „intelectualii lui Iliescu și Năstase“, ca Emil Hurezeanu și Stelian Tănase, sau „intelectualii lui Băsescu“, ca Horia Roman Patapievici și Vladimir Tismăneanu.
