Invocând modelul protecției foștilor miniștri, Scutea a cerut CCR să spună dacă foștii magistrați pot fi reținuți sau arestați fără avizul CSM

Miercuri 15 iulie 2020, procurorul Secției Speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție Adina Florea l-a reținut pe fostul procuror DNA Mircea Negulescu pentru 24 de ore, cerând a doua zi judecătorilor ÎCCJ, fără succes, arestarea sa preventivă. În fața judecătoarei de la Curtea Supremă, Hermina Iancu, care a respins cererea de arestare preventivă a fostului magistrat DNA, procurorul de ședință din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a depus o cerere de sesizare a CCR cu două excepții de neconstituționalitate care s-a judecat într-un dosar separat. Din soluția prezentată pe portalul scj.ro în dosarul 1816/1/2020/a1 aflăm că în aceeași zi, judecătoarea Iancu a admis „cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, Serviciul judiciar penal” şi a sesizat „Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.88^8 alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv în interpretarea dată prin decizia nr.3/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi a dispoziţiilor art.95 alin.(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Primul articol considerat neconstituțional de Ministerul Public a fost introdus de „Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei”, înființată de PSD și ALDE și denumită de presă „Comisia Iordache” și stabilește cine reprezintă Ministerul Public în dosarele întocmite de Secția Specială pentru investigarea infracțiunilor din justiție:
„88^8 (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.”

Ministerul Public invocă Decizia nr.3/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în fața căruia fostul Procuror General Augustin Lazăr solicitase sesizarea CCR deoarece dispozițiile articolului 88^8 alin.2, rămas în formularea Comisiei Iordache și nefiind actualizat prin OUG 7/2019 inițiată de Tudorel Toader, sunt lipsite de previzibilitate. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis însă că nu este măsură să sesizeze CCR, considerând că respectivul complet nu funcționează în acest caz ca o instanță de judecată și nefiind posibil ca sfera instanțelor de judecată să fie extinsă prin analogie la cele de interpretare și aplicare unitară a legii.

A doua excepție de neconstituționalitate invocată de Procurorul General în dosarul lui Mircea Negulescu este însă mai interesantă și vizează articolul 95 alin.(1) din Legea nr.303/2004, conform căruia „Judecătorii și procurorii pot fi percheziționați, reținuți sau arestați numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.”
Sesizarea Parchetului General nefiind încă publicată pe site-ul CCR, am încercat să aflăm ce invocă Procurorul General în sesizare. Din informațiile obținute, Gabriela Scutea invocă simetria cu Legea Răspunderii ministeriale care se aplică automat și faptelor comise de foștii miniștri în timpul exercitării funcției, textul Legii 115/1999 referindu-se la „faptele săvârşite de membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni”.
Simetria ar veni odată cu legea de înființarea Secției Speciale în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, conform OUG 7/2019 „are competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de judecători și procurori, inclusiv judecătorii și procurorii militari și cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii”.
Juriștii consultați de ziarul Curentul ne-au explicat că în anul 2012 prin Decizia 687, „ICCJ s-a pronunțat în sensul că emiterea avizului prealabil de către CSM cu privire la percheziționare, reținerea sau arestarea magistratului este o activitate procesual penală și nu administrativă. De aici, consecința nulității măsurii preventive luată față de un magistrat fără sus-menționatul aviz prealabil. Iar în art. 42 alin.2 din L 317/2004, formularea este: „Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii încuviințează percheziția, reținerea, arestarea preventivă sau arestul la domiciliu *cu privire la procurori* .” Prin urmare, s-ar putea susține că, dat fiind că faptele imputate vizează modul de exercitare a funcției de procuror, obligativitatea obținerii avizului CSM este o garanție a faptului că magistratul nu va fi persecutat niciodată pentru exercitarea cu bună credință a funcției. Cum posibilele represalii ar putea apărea și după eliberarea din funcție din varii motive a magistratului (demisie, pensionare etc.), existența calității de magistrat trebuie raportată la momentul săvârșirii faptei imputate, neputând concepe o acțiune independentă a procurorului sub spectrul unor posibile acțiuni vindicative îndreptate împotriva sa după eliberarea din funcție”, au argumentat juriștii.
Rămâne de văzut ce va spune Curtea Constituțională despre foștii magistrați pentru că în jurisprudența sa, CCR admite că Legea răspunderii ministeriale și protecția față de începerea urmăririi penale se aplică și foștilor membri ai Guvernului.