Ministerul de Interne, si fara ARO, si cu banii luati

Este deja cunoscut faptul ca SC ARO Campulung se afla intr-o situatie financiara dezastruoasa, dar ceea ce nu se stie este ca managementul defectuos al acestei uzine creeaza grave probleme chiar si clientilor traditionali. Datoriile societatii catre banci si furnizori depasesc la aceasta data 12.000 de miliarde, iar angajatii nu si-au mai primit salariile din luna decembrie. Aceasta situatie este cu atat mai greu de explicat cu cat in 2001 guvernul a mai mai intins o mana uzinei, aceasta primind comenzi de la stat in valoare de cateva sute de miliarde. Cu toata bunavointa executivului, fabrica nu a putut livra, nici dupa doi ani, masinile din simplul motiv ca banii au fost tocati, iar componentele sosite din import zac prin vami neplatite.

Management cu gauri de zeci de miliarde

La Campulung, astazi, nimeni nu mai vorbeste despre discrepanta dintre averile sefilor de la ARO si colapsul in care acesti sefi au impins in mod premeditat societatea care pana de curand asigura traiul a aproape jumatate din locuitorii municipiului. Nimeni nu mai vorbeste nici despre vilele, plimbarile prin strainatate, conturile dolofane din banci realizate de echipa manageriala care si in momentul de fata conduce destinele fabricii. De la inceputul acestui an, echipa de conducere a societatii a suferit o singura modificare. In locul fostului director general Aurel Dordea a fost numit Nicolae Matea, care se bucura de un oarecare prestigiu in randul constructorilor de masini din judetul Arges. S-a considerat ca aducerea la conducere a unui mare specialist va avea menirea sa revigoreze -muribundul- din Campulung. Lucrurile nu stau insa nici pe departe asa. Ceea ce este cu adevarat surprinzator in declinul societatii ARO este faptul ca, desi de nenumarate ori s-a vorbit, atat in presa centrala, cat si in cea locala, despre abuzurile care au dus la colapsul uzinei, niciodata Curtea de Conturi sau alta institutie abilitata nu a facut vreun control financiar prin care sa se stabileasca vinovatii si responsabilitatile acestora. In cele ce urmeaza vom prezenta doua dintre ilegalitatile comise de conducerea fabricii si vom arata si implicarea factorilor politici si de alta natura in musamalizarea abuzurilor despre care vorbeam ceva mai inainte.

MI a platit masinile pe care nu le-a primt

In anul 2001, Ministerul de Interne a facut o comanda la uzina musceleana pentru 272 de autoturisme ce urmau sa intre in dotarea politiei romane. Termenul de livrare pentru aceste masini s-a stabilit pentru luna decembrie 2002. In contract erau prevazute 103 masini cu motoare Toyota, iar restul urmau sa fie dotate cu motoare autohtone. Intrucat motoarele de import nu au sosit in timp util la Campulung, SC ARO nu a reusit sa onoreze contractul in luna decembrie a anului trecut. Si pentru ca nu au avut motoare japoneze pentru cele 103 masini, producatorii musceleni s-au gandit sa nu livreze nici restul de autoturisme cu motoare romanesti. Cu toate acestea, Ministerul de Interne a platit in decembrie 2002 integral contravaloarea celor 272 de autoturisme de teren. Altfel spus, Ministerul de Interne a platit o marfa in posesia careia nu s-a aflat nici o clipa. Suma totala platita din banii contribuabililor se ridica la 72 miliarde de lei, adica doua milioane de euro.

Chestorul Berechet: -Macar sa ne dea ARO cu motoare romanesti-

Intr-un gest de absoluta marinimie fata de echipa manageriala musceleana, executivul a stabilit un nou termen de livrare a masinilor: 30 martie 2003. Intre timp, au sosit si motoarele de la Toyota si, o data cu ele, si factura de un milion de euro pe care ARO trebuie sa o achite in cel mai scurt timp. Numai ca ARO nu a reusit sa onoreze contractul catre MI nici la termenul de 31 martie 2003. La sfarsitul lunii martie la MI ajunsesera doar 23 de autoturisme. In aceste conditii, guvernul a mai acordat un termen. S-a stabilit ca intreg lotul de autoturisme sa fie livrat pana la sfarsitul lunii iunie 2003. Derularea contractului dintre Ministerul de Interne si ARO Campulung nu-i putea multumii pe oficialii ministerului, acestia vazandu-se pusi in situatia de a arunca cateva sute de miliarde de lei, in conditiile in care politia sta destul de prost cu banii. -Ceea ce se intampla nu este absolut deloc normal. Noi am inteles situatia celor de la ARO si am acceptat sa platim in avans produsele, ceea ce nu se intampla in mod normal. Din aceleasi considerente, membrii executivului au fost de acord sa emita o hotarare de guvern prin care sa se prelungeasca, a doua oara, termenul de livrare pana in luna iunie. Am inteles ca au fost ceva probleme si nu s-au putut achizitiona componentele pentru a fi asamblate motoarele Toyota, dar nu cred ca va mai exista si o a treia amanare. In situatia in care nu se vor putea totusi livra masinile cu motoare Toyota, vom accepta sa primim mai multe masini cu motoare romanesti doar ca sa nu pierdem banii, desi noi am dorit sa cumparam un produs imbunatatit. Asta este situatia, noi nu mai avem ce face-, explica chestorul principal Nicolae Berechet, secretar de stat pentru inzestrare in cadrul Ministerului de Interne.

Adio masini cu motor Toyota

Cert este ca MI nu va intra niciodata in posesia masinilor comandate si platite dintr-un motiv destul de simplu si -obiectiv-. Motoarele Toyota livrate de japonezi se gasesc in antrepozitul vamal si ele nu pot fi scoase de acolo pana nu va fi achitata contravaloarea lor, care se ridica la un milion de euro. Ministerul a achitat autoturismele, banii au fost deturnati, iar acum mai este nevoie de o injectie de capital -nerambursabil- pentru a achita motoarele Toyota. In situatia in care politicul a decis ca societatea sa fie vanduta pe un euro, este greu de crezut ca cineva binevoitor se va oferi sa achite contravaloarea motoarelor japoneze pentru a salva onoarea MI. Sau poate ca ministrul Ioan Rus se va gandi ca e de preferat sa pierzi un milion de euro in loc de doua si va decide sa achite tot ministerul sau inca jumatate din valoarea masinilor. Nici n-ar mai insemna mare lucru cand in joc e privatizarea societatii.

(George Stancescu, Marius I.)