Home Actualitate Umor „?â?á la fran?â?ºaise”? Nu, doar nesimțire cu ștaif!

Umor „?â?á la fran?â?ºaise”? Nu, doar nesimțire cu ștaif!

DISTRIBUIŢI

„Nu sunt sigur ca meciul va începe pentru că atunci când arbitrul va arunca moneda în aer nu e sigur că o să cadă înapoi pe pământ, cu toți românii ăia acolo. Se știe că sportul național în România nu este fotbalul, ci cerșitul“.  Aceste vorbe de ocară, travestite în cuvinte așa zise „de duh“, au fost rostite, de curând, de către păpușoii-marionete din „Les Guignol de l, Info“, spectacol șușanea pe care frații noștri francezi îl consideră program satiric. Replicile, de un prost gust perfect, au fost rostite înaintea catastrofalului, și pentru noi și pentru ei, meci de fotbal de la București. Iar aceasta nu este deja o recidivă. Dar, orice părere ar avea „artiștii“ lor, acest tip de umor grobian promovat de către tot soiul de actorași francezi în șușanele lor televizate, ne readuce, în minte vechiul proverb românesc care spune că „râde ruptul de cârpit“. Iar asta în condițiile în care, orbiți de o multiseculară slăbiciune de caracter, care ne face să ne uităm la franțuji ca la niște Dumnezei ai civilizației, eleganței și bunului simț, suntem dispuși, noi înșine, să ne punem cenușă în cap pentru orice mârlănie pe care ei ni-o livrează ambalată sub orice fel de etichetă. Inclusiv cea de îumorî. Sau de dojană pe care trebuie să o înghițim pentru că, nu-i așa, vine din partea „surorii nostre mai mari“ într-ale europenismului. Este drept că, mânați cel mai adesea de o sărăcie lucie, ai noștri au cam dat năvală peste ei, fascinați, cu siguranță, de promisiunea unei societăți pe care o cred sclipitoare. Cam tot la fel de fascinați pe cît a fost și Carol cel Mare al lor, pus în fața cadourilor fabuloase pe care i le-a, oferit, în urma cu doar un mileniu, păgânul  calif persan Harun al Rashid. Românii sunt păduchioși? Poate că  unii dintre noi, da! Dar, înainte de a roși vinovați în fața „fraților francezi“, ce ar fi să le reamintim că nu noi am fost cei care au inventat bețigașele subțirele din fildeș sau abanos, cioplite special pentru a putea fi strecurate, discret și elegant, pe sub perucile pe cât de pudrate, pe atât de pline de păduchi. Mde, ai lor erau păduchi nobili care se asezonau perfect doar cu stăpânul de necontestat al curților lor regale: jegul gros și împuțit pentru ascunderea căruia au fost nevoiți să inventeze tot soiul de parfumuri. Iar cel care se lăuda că „picioarele mele fumegă, iar subțiorile îmi trăsnesc“ era Regele Soare al lor și nu vreun voievod uitat de vremuri de pe meleagurile noaste. Ei, asta este deja istorie, vor spune, desigur, îfrancofiliiî noștri cărora aproape că li s-a dislocat șira spinării din cauza temenelelor făcute, „de bună voie și nesiliți de nimeni“, în fața eternei eleganțe franțuzești. Am putea spune și așa. Dar asta ar însemna că atunci când ei ne acuză ca suntem un popor de hoți, noi doar ne prefacem că uităm „performanțele“ în acest domeniu reușite „con brio“ chiar de actualul lor președinte. Performanțe în urma cărora poate că și ei ar trebui să-i privească pe pungașii noștri cu aceeași îngăduință, uimită, dar totuși zâmbitoare, cu care președintele nostru l-a privit pe Nicolas Sarkozy care, pur și simplu, i-a ciordit stiloul aurit cu care semnase un act oficial. Ei, noi știm și totuși trecem cu vederea că, francezii înșiși, conștienți fiind că, pasionat precum o coțofană, de obiectele scumpe și strălucitoare, șeful lor suprem este „președintele bling-bling“ după cum îl alintă chiar ei acolo, pe malurile  Senei.  

Vasile Surcel

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.