Vizita FMI, BM și CE la București pentru evaluarea situației în vederea eliberării celor două tranșe de împrumut a picat în plină criză a atacurilor energetice reclamate de familia Geoană. N-ar fi de mirare să ne crească prețul la energie după asemenea dezmăț energofag. Suspectul care l-a deconectat pe dl Geoană de la propria energie a fost, din fericire, identificat: Piromanul cu flacăra violetă este Aleodor Manolea (ce nume lila!) și în 2007 îndeplinea pe lângă dl Geoană exact același rol ca în 2009 pe lângă dl Băsescu: de bodyguard având ca specialitate „inducerea stării de serenitate“ prin îmbrâncirea ziariștilor din calea obiectivului. Faptul că nervosul Manolea induce serenitatea prin îmbrânceli și răsteli rămâne un mister profesional: cine i-a văzut statura și figura își pierde pe loc serenitatea la ideea că personajul ar avea vreo flacără în el. În toiul incendiului violet, UDMR aniversa senină cei 20 de ani de existență și 14 ani de guvernare pe care dl Marko Bela i-a marcat subliniind inevitabilul: „Fără UDMR în România e imposibil să aibă loc o schimbare semnificativă“. Mai mult decât atât: și cu UDMR e imposibil. Dovada a furnizat-o chiar dl Marko tratând schimbarea semnificativă în parlament unicameral cu încetinitorul: „noi nu ne vom grăbi“. Chiar așa, de ce să ne grăbim? Avem alte urgențe și alte lipsuri: „În Romånia tot mai lipsesc câteva lucruri: o universitate maghiară de stat și diferite forme ale autonomiei“. Bine c-am aflat ce ne lipsea! Autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc și universitatea maghiară de stat! Încolo, le aveam pe toate. Iată că dl Marko Bela a ajuns la deplina serenitate și fără Manolea: poate să fie criză, poate să fie șomaj, poate să fie epidemie, nu contează! Dacă ai universitate maghiară de stat și Ținut Secuiesc autonom, se rezolvă toate, și României nu-i mai lipsește nimic. Galant cu UDMR, premierul Boc i-a dăruit la aniversare două gărzi de corp: Garda Financiară și Garda de Mediu – unde trona dl Silvian Ionescu, un apropiat al fostei securități și al actualei serenități prezidențiale. Acesta însă tocmai anunțase că nu va recepționa marea stație de epurare a apelor Capitalei de la Glina dacă nu respectă normele de mediu și nu rezolvă problema nămolului nociv rezultat după epurare amenințând c-o închide imediat după inaugurare. Ei bine, putem să pariem că Glina nu va fi închisă. În fond, nu asta a însemnat întotdeauna epurarea în România: aducerea nămolului la suprafață? Tia Serbanescu
