Acasă Cultură Centrul de Dezvoltare Durabilă Țara Hațegului-Retezat din comuna General Berthelot

Centrul de Dezvoltare Durabilă Țara Hațegului-Retezat din comuna General Berthelot

DISTRIBUIȚI

Cinstirea înaintașilor

În ianuarie 1931, la stingerea din viață a generalului Henri Mathias Berthelot, membru de onoare al Academiei Române, Ion Bianu sublinia că a fost unul dintre „fruntașii realizării întregirii neamului pentru că a contribuit puternic la reorganizarea armatei și la conducerea operațiunilor; mai mult fost un puternic sprijinitor al acțiunii noastre militare și diplomatice pentru realizarea unirii naționale“. În ziua de 5 iunie 1926, pentru meritele sale cu totul de excepție, Generalul Berthelot a fost ales în unanimitate membru de onoare al Academiei Române. La câteva zile după moarte, a fost citit testamentul generalului francez, care „pentru a mulțumi nației românești de toate mărturiile de recunoștință și de dragoste ce mi-au fost arătate cu prisosință și, pe de altă parte, să întrețin bunele relații și legăturile intelectuale între România și Franța“, lăsa Academiei Române domeniul din comuna Berthelot (fostă Fărcădin din jud. Hunedoara), sumele în numerar puse pe numele său la banca „ Marmorosch Blank“ sau în sucursalele ei în România.

Istorie a unei donații

Generalul Henri M. Berthelot (1861-1931) venise în România în 1916 în fruntea Misiunii militare franceze și a colaborat la refacerea și reorganizarea armatei române și pentru faptele sale este trecut cu cinste în istoria noastră modernă. La 1 decembrie 1918, generalul francez a rostit memorabilele cuvinte: „Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o frumoasă Românie, sămânță de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invidiat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații.“ Pentru meritele sale de excepție, la sfârșitul războiului și încheierea păcii, Generalul Berthelot a fost decorat și declarat cetățean de onoare al României. În 1922 „pentru a-și arăta și mai mult recu­noș­tința față de generalul Berthelot“, Corpurile legiuitoare au votat o lege prin care se dona generalului francez „în deplină proprietate, în mod irevocabil și gratuit“ un lot de pământ cu casă în comuna Fărcădiu de Jos. În 1923, Castelul a fost oferit generalului francez Henri Mathias Berthelot „ca semn de recunoștință a nepieritoarelor sale merite față de poporul român“. Tot în acest an i-au mai fost donate o fermă, un grup de clădiri și cu tot ce aparținuse familiei Nopcsa, iar comuna urma să poarte numele General Berthelot. Prin testa­mentul din 1 decembrie 1926, Generalul H. M. Berthelot lăsa Academiei Române moșia primită în 1922, „toate drepturile asupra solului și subsolului, precum și clădirile, plantațiile, ameliorările de toate soiurile și tot avutul mobiliar…“
Din venitul obținut urma să fie acordate burse „pentru studii sau cercetări într-o universitate franceză, fie pentru cheltuieli de întreținere pentru completarea de studii într-o mare școală franceză, civilă sau militară“. Anii au trecut cu negura lor și în anul 1948, prin Decizia Consiliului de Miniștri, donația Generalului Berthelot a trecută în folosința Ministerului Agriculturii. Ceea ce era „darul de iubire pentru țara care-l înfiase cu atâta mândrie“ a devenit sediu unui IAS…Se încheia un capitol de istorie cu totul altfel decât așa cum își dorise donatorul care voia să facă din Academia „o continuare a personalității lui pentru ca printr-însa să continue să reverse iubirea lui pentru România, pentru cultura neamului și pentru legătura acestei culturi de a iubitei și glorioasei lui patrii“. A fost schimbat și numele localității pentru ca abia după 1990 să se numească iar general Berthelot.

Anul 2009 – începutul renașterii

Acad. Păun Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române, își amintește cum, în 2001 când, în urma unor eforturi perseverente, Academia Română și-a reintrat în drepturi, starea conacului, anexelor și a terenului din jurul său era deplorabilă, „arătând adevărata față a «grijii» conducătorilor perioadei comuniste față de zestrea istorică și de arhitectură a neamului“. Amintiri asemănătoare aveau și local­nicii și vizitatorii iar mass-media nu odată a atras atenția asupra acestei situații care, din lipsa fondurilor necesare, se perpetua, fără să lase prea mult loc speranței.
Începând cu anul 2009 s-a înregistrat o renaștere a acestor locuri, demnă de personalitatea ilustrului donator și de felul în care cea mai înaltă instituție de știință și cultură înțelege să-și cinstească înaintașii. Mai întâi, pe 6 iulie 2009, în Aula Academiei Române a fost lansat Proiectul „Conservarea bio și geodiver­sității ca suport al dezvoltării și al creșterii economice și sociale a zonei Țara Hațegului-Retezat“ și trei zile mai târziu a fost lansat în comuna Berthelot. Proiectul a fost realizat de Academia Română și Asociația intercomunală „Țara Hațegului“ și finanțat prin meca­nismul Spațiului Economic European, de Norvegia, Islanda și Liechtenstein s-a derulat conform desfășurătorului pe parcursul unui an reușind să redea frumusețea de odinioară conacului și împrejurimilor. Acad. Păun Ion Otiman, managerul Proiectului, afirmă că acum conacul are funcția gândită de Academia Română în 1942, adică „să organizeze un centru de activitate și educație agricolă și zootehnică, să dezvolte o activitate profund agricolă și culturală a săteanului“. Este, cum aprecia acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, „un proiect complex, care interesează din punct de vedere științific, economico-social, dar și patrimonial, pentru că prevede refacerea conacului Berthelot“. Fosta amenajare privată este acum un spațiu public de interes pentru dezvoltarea rurală sustenabilă a zonei Țara Hațeg-Retezat. Ținutul, unul de legendă pentru pitorescul lui, unde se găsesc celebrele fosile de dinozauri pitici, sute de specii de fluturi, de specii de păsări și animale și mii de specii de plante, cu biserici mărturii ale vieții spirituale ale localnicilor, a devenit și un centru modern de cercetare științifică de excelență. Tradiția își vădește aici plenitudinea potențialului său novator într-un echilibru ce îmbogățește farmecul acestor ținuturi de poveste.

Spațiul rural – un nou mediu de viață

Proiectul de cercetare propriu-zisă are ca obiectiv principal dezvoltarea unui complex unic în domeniul bio și geodiversității apt să fie un adevărat model și pentru alte zone din țară în ideea constituirii unei Rețele Naționale de Biodiversitate. În locul ruinelor întris­tătoare, astăzi se pot admira conacul refăcut, anexele cu laboratoare de cerce­tare, dotate cu aparatură de performanță, săli de conferințe, săli de expoziții și spații de cazare. Tot aici a fost organizat un punct muzeistic care se perpetuează în timp memoria Generalului Berthelot. Complet renovat, conacul Berthelot și-a îmbogățit strălucirea de odinioară la care s-au adăugat dotările tehnice ale prezentului care l-au transformat într-o modernă bază de cercetare unde își desfășoară activitatea cadre didactice, cercetători, doctoranzi din rețelele academică și de învățământ superior. Cercetările au un caracter interdisciplinar și vizează deopotrivă protecția mediului, conservarea biodiversității, identificarea și stabilirea direcțiilor economice pentru o dezvoltare durabilă și formarea unui mediu de afaceri zonal ecologic și sustenabil. Desfășurate pe bază de proiecte, cercetările au trei direcții principale – biodiversitate, geodiver­sitate și ecoagricultura tradițională – și au ca obiective ca obiective biodiver­sitatea, dinamica biodiversității în Munții Retezat, geodiversitatea, structura economiei rurale, dezvoltarea durabilă și reconversia profesională. Este inclusă și activitatea de diseminare a rezultatelor cercetării în scopul creșterii gradului de conștientizare a cetățenilor, cu deosebire a celor tineri, privind conservarea și valorificarea biodiver­sității și dezvol­tarea rurală durabilă în această zona Țara Hațeg-Retezat. Sintetizând elementele Proiectului, acad. Păun Ion Otiman: „Plecând de la noua filozofie, concepția noastră despre dezvoltarea durabilă a agriculturii și a spațiului rural, apreciem că, în condițiile actuale, agricultura nu reprezintă numai o ramură economică generatoare de produse agricole și profit, ci, înainte de toate, este un mod de viață agrară neorurală și o nouă cultură, iar spațiul rural nu poate fi privit, în condițiile dezvoltării rurale durabile, numai ca un spațiu de producție, ci, în primul rând, un mediu de viață.“ Astfel, „componenta de dezvoltare durabilă a zonei, pe lângă campaniile de conștien­tizare a locuitorilor privind eco-agricultura tradițională, va forma și dezvolta spiritul întreprinzător în afaceri pe fondul conservării și valorificării bio și geodiversității.“
Pe scurt: acesta este felul în care, fidelă misiunii sale, Academia Română înțelege să cinstească memoria înainta­șilor.

Colaborare cu Academia Română

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.