Eveniment
Zilele trecute a avut loc conferința de deschidere Școlii postdoctorale „Valorificarea identităților culturale în procesele globale“, proiect cofinanțat de Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară a acestui Program ce are ca deviză „Investește în oameni“ este „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere“ și are ca obiectiv asigurarea pregătirii cercetătorilor de elită în domeniul științelor socio-umane. Proiectul a fost câștigat prin competiție de Academia Română ca partener principal, împreună Facultatea de mecanică și mecatronică a Universității Politehnica din București și Universitatea din Craiova și este manageriat de prof. univ. dr. Valeriu Ioan-Franc, director general adjunct la Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Nenițescu“ al Academiei Române. Activitatea de cercetare este condusă de Consiliul științific al cărui președinte este acad. Eugen Simion și e format din acad. Dan Berindei și acad. Marius Sala, vicepreședinți ai Academiei Române, acad. Sabina Ispas, prof. univ. dr. Silviu Angelescu, prof. univ. dr. Teodor Prisecaru și prof. univ. Nicolae Panea. O certitudine a reușitei celor 90 de cercetători este grupul de experți format din membri ai Academiei Române și profesori universitari coordonatori de doctorat dintre care amintim pe acad. Răzvan Theodorescu, acad. Alexandru Vulpe, prof. univ. dr. Grigore Brâncuș, prof. univ. dr. Gabriela Pană-Dindelegan, prof. univ. dr. Paul Niedermaier, membri corespondenți ai Academiei Române, prof. univ. dr. Cristiana Glavce, prof. univ. dr. Vasile Pușcaș.
În alocuțiunea de deschidere, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, a apreciat că acest program, adăugându-se la altele șase obținute în același cadru, este o reușită ca pentru că aduce un plus de finanțare față de aceea de la stat. Cu referire la temă, președintele Academiei a afirmat că globalizarea poate deveni „un risc pentru identitatea culturală a națiunilor“. Tendința ca o limbă să devină dominantă, facilitând comunicarea în domeniul științei, politicii și economiei are ca revers poluarea limbilor naționale. „De asemenea, cultura Coca-cola exercită o presiune mare asupra culturilor naționale și efectele ei se pot vedea în mass-media și în toate domeniile în care se manifestă“. În acest context, proiectul „Valorificarea identităților naționale în procesele globale“ este foarte important prin diversitatea ariei sale tematice, fiind, în același timp, unitară ca abordare – exprimarea prin cercetare a identității naționale în spațiul european și nu numai. Domeniile de interes acoperă aproape întreg domeniul științelor umane – filologie-literatură; filozofie, teologie, psihologie și pedagogie; arte, arhitectură și audiovizual; știința informației, sociologia culturii; antropologie; etnografie și folclor.
Un bun început de drum
Tema valorificării tradițiilor culturale și procesele globale este una dintre cele mai viu discutate astăzi și tocmai de aceea o asemenea școală postdoctorală se arată necesară și deosebit de utilă pentru că, sublinia acad. Ionel Haiduc, „beneficiul ei constă în îmbunătățirea perspectivelor de carieră pentru cercetarea socio-umană prin creșterea motivației și a capacității de menținere în cercetare“. Necesară, pentru că, după intrarea în UE, am asistat la o migrare îngrijorătoare a specialiștilor în spațiul european și dincolo, ceea ce face ca structura pe grupe de vârstă să nu fie favorabilă tinerilor. Utilă, pentru că, se știe, cercetarea românească se situează pe ultimele locuri în Europa în principal datorită subfinanțării. Iată, de pildă, în anul 2008, în țara noastră, cheltuielile medii pe cercetător erau de 34 mii de Euro, față de 218 mii de Euro în Austria, 216 mii de Euro în Germania, 109 mii în Spania, 70 de mii în Cehia și 56 mii de Euro în Ungaria. „Proiectul nostru are ca linii directoare dezvoltarea durabilă și dezvoltarea umană potrivit priorităților Agendei de la Lisabona, ca și dorința de consolidare a rolului României ca o componentă a rețelei internaționale de formare în cariera de cercetător.
Acad. Eugen Simion a subliniat că este pentru prima oară când științele umaniste au acces la fondurile europene și este încurajator că Proiectul Academiei Române a câștigat o competiție severă. „Scopul pe care îl urmărim este ca fiecare cursant să elaboreze o lucrare care să reprezinte o contribuție în domeniul ales și să fie utilă culturii românești“. În cadrul Proiectului sunt înscrise conferințe susținute de intelectuali din țară și din străinătate. Adresându-se cursanților, acad. Eugen Simion a spus: „Sper ca la sfârșit să nu fiți nici localiști, nici globaliști… Să fim mondialiști, cultura mondială să fie una a culturilor naționale“. De la prof. univ. dr. Valeriu Ioan-Franc am aflat mai multe amănunte despre derularea acestui Proiect care este o speranță pentru cercetarea din științele socio-umane. Admiterea s-a făcut prin competiție de proiecte și, în prima fază, 60 de candidați au trecut de filtrul unei foarte exigente evaluări cu respectarea principiului egalității de șanse și a cerințelor impuse de finanțator. Bursa asigură 24 de luni de cercetare de cel mai înalt nivel în țară și trei luni de mobilitate în spațiul comunitar de cercetare, care va oferi șansa de a fi, cum spunea acad. Ionel Haiduc, „mesageri ai cercetării academice românești în rândurile colegilor din Uniunea Europeană“.
Apariții editoriale
N.C. Paulesco: „Traité de physiologie médicale“
Editura Academiei Române
Apărut la Editura Academiei Române, „Tratatul de fiziologie medicală“ de Nicole Paulescu, după ediția inițială în limba franceză din 1920, inaugurează proiectul „Lucrări fundamentale ale medicinii românești“. Tratatul cuprinde trei volume: Fiziologie medicală; Fenomene de nutriție; Fenomene de relație morfofiziologică și Care este cauza vieții? În Prefață, prof. univ. Constantin Ionescu Târgoviște, membru corespondent al Academiei Române, subliniază că apariția acestei lucrări, care s-a bucurat de largă apreciere în lumea medicală europeană, este întemeiată pe trei rațiuni: mai întâi, „Tratatul nu a fost scris pentru fiziologi, ci pentru toți medicii care trebuie să trateze bolnavii. Explicarea mecanismelor fiziologice reprezintă pentru Paulescu pretextul pentru a putea să facă mai bine înțeleasă fiziopatologia diferitelor boli și tratamentul lor“. Apoi, Tratatul, apărut după cercetările făcute în laboratorul său din București, a oferit posibilitatea savantului român „să prezinte într-o formă sintetică o mare parte din cercetările întreprinse în mai multe domenii ale fiziologiei și patologiei“. „Cititorul poate remarca numeroase subcapitole intitulate «Cercetări personale», în care sunt prezentate contribuții de o mare valoare teoretică și practică“, multe fiind priorități mondiale. În sfârșit, în cel de al doilea volum, „Paulescu prezintă pentru prima oară într-o formă scrisă datele lui experimentale efectuate pe câine până în anul 1916, care demonstrează indubitabil prezența în pancreas a hormonului antidiabetic pe care l-a extras printr-o metodă proprie“. În concluzie: „Paulescu etalează fără ostentație experiența sa clinică dobândită de la maestrul său Lancereaux, abilitatea chirurgicală însușită alături de chirurgul francez Reynier, aptitudinile sale de biochimist câștigate în cursul efectuării doctoratului în chimie, logica fiziologică preluată de la Claude Bernard prin Albert Dastre, la care se adaugă geniul său fiziopatologic, rezultat din corecta împletire a observației clinice cu experimentul“.
