Moto: -Nimeni nu a intalnit vreodata El Dorado, nimeni nu l-a vazut, niciodata n-a existat, dar nasterea sa a facut sa se incheie Evul Mediu si a deschis drumul uneia dintre marile epoci ale lumii. Insasi numele ei indica dimensiunea schimbarii: Renasterea-.
Gabriel Garcia Marquez
In urma cu 10 ani, lumea ibero-americana socotea 500 de ani de la descoperirea Lumii Noi. Era un prilej de controverse intre viziunea Europei descoperitoare si cuceritoare si perspectiva celui care a suferit descoperirea si cucerirea. Era mai curand recunoasterea unei mari intalniri, intre cei care nu cunosteau nici busola, nici hartia si nici praful de pusca, dar vorbeau cu pasarile, studiau astronomia si o asociau miturilor fondatoare, construiau imperii si, mai presus de toate, erau mari maestri ai imaginatiei.
Pesemne ca asa s-au aparat de invadatori bastinasii locurilor, scotand la lumina legenda providentiala a lui El Dorado, acel imperiu al fanteziei al carui rege se cufunda in Laguna Sacra cu corpul acoperit de aur. Invadatorii intrebau unde se gaseste drumul spre bogatie, si localnicii il aratau expunandu-si palma cu cinci degete, caci nu exista un singur drum, pentru ca de fapt nu exista El Dorado. Vorbim de Lumea Noua si iata ca, inainte de toate, vorbim de americanul aborigen, a carui istorie milenara au descoperit-o fascinati minti stralucite din Lumea Veche, confruntati cu datele dramatice furnizate de arheologie, etno-istorie, traditia orala, lingvistica, botanica si insasi viata celor care mai traiesc in zorii civilizatiei ascunsi prin padurile tropicale.
Extraordinara diversitate a culturilor americane native este inca ignorata si de contemporanii americani, si de restul lumii. Cei care veneau din Europa la sfarsitul secolului al XV-lea intalnisera o pluralitate de organizatii sociale, economice si politice, de la bandele de vanatori si culegatori, de pescari si metalurgi si pana la societati tribale egalitare sau sofisticate triburi sub conducerea unor cacique locali, regate si imperii.
Multe societati aborigene americane, mai cu seama din America tropicala, se bazau pe valoarea fundamentala a comunitatii, marcata de practica ajutorului mutual si a reciprocitatii, bine fondata pe legaturile de rudenie. Credintele religioase erau complexe, cu o dimensiune simbolica asupra lumii, radical diferite de mistica si viziunea despre lume a europenilor, si din aceasta cauza neputand sa reziste unei civilizatii individualiste in cel mai inalt grad si cu o tehnologie militara superioara. Americanii devin victime sigure: exterminati de boli necunoscute, cu pamanturile confiscate si culturile traditionale schimbate si transformate pana la convertirea lor in ceva de nerecunoscut. Supravietuitorii deveneau treptat sclavi, servitori, subordonati si, cand se impotriveau cu vitejie, li se aplica cliseul de inamici salbatici de la frontierele schimbatoare si nesigure ale Lumii Noi. Stereotipul aborigenilor americani, deveniti adesea note de subsol ale paginilor istoriei oficiale, nu puteau sa ofere marii istorii nimic, decat formidabilele civilizatii ale Mesoamericii si a Anzilor Centrali, nu puteau sa daruiasca Lumii Vechi decat 20.000 de ani de istorie americana anterioara lui Columb si navigatorilor sai. De aceea, niciodata nu e prea tarziu sa reamintim ce ne-a adus noua, europenilor, Descoperirea Americii.
Si pentru ca diversitatea contributiei americane la lumea moderna de azi este foarte mare, o sa incercam sa prezentam pe rand toata aceasta impletire de idei si plante, de tehnici de metalurgie si secrete culinare, de fantezie artistica si indemanare mestesugareasca, inventii si adaosuri la civilizatia de azi pe care multi dintre noi nici macar nu le mai asociem cu America.
Daca singurele daruri ale aborigenilor americani, cultivatorii celor mai importante plante comestibile din lume, n-ar fi decat porumbul, cartoful si tomatele, si tot le-am fi datori. Multe plante medicinale au rezolvat probleme importante ale medicinei moderne, si nu voi pomeni decat frunzele de coca si scoarta arborelui de chinina, iar altele ne-au invadat pur si simplu existenta, caci ce ar fi lumea de azi fara ciocolata facuta din cacao, ca sa nu vorbim de importanta unei plante cum ar fi bumbacul, sau mult hulitul tutun.
Pe rand, de la textile si ceramica pana la lumea animalelor domesticite, de la ambarcatiuni si forme ale comunicarii si pana la metalurgia aurului, argintului, cuprului, plumbului, platinei si tehnicile decorative adiacente, o lume de noutati va patrunde in Europa, va deveni cotidian si va contribui la aceasta mare civilizatie a intrepatrunderii in care Lumea Noua si Lumea Veche se daruiesc una alteia, consecinta unei mari intalniri sub acelasi cer, cu eroi, obiceiuri, calendare si notiuni morale diferite, in care convietuiesc rase si limbi, asezate in atat de diverse niveluri istorice. Caci -epocile vechi niciodata nu dispar, si toate ranile, chiar cele mai vechi, inca mai izvorasc sange-, reflecta mexicanul Octavio Paz.
