Home Cultură Galeria marilor personalități: Constantin Brâncuși (1876-1957)

Galeria marilor personalități: Constantin Brâncuși (1876-1957)

DISTRIBUIŢI

Comunitatea academică a omagiat personalitatea și opera marelui sculptor Constantin Brâncuși în cadrul sesiunii „Constantin Brâncuși. Noi repere documentare”, organizată de Secția de arhitectură, arte și audiovizual. În deschidere, acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, răsfoind  pagini din istoria Academiei, a amintit de sesiunile care i-au fost consacrate în anii 1966 și 1976, la împlinirea a 90 de ani și, respectiv,  a unui veac de la nașterea lui sculptorului care a influențat creația artistică din secolul trecut. Dintre comunicările care au fost evocate, am ales „Laudă geniului” prezentată de  Geo Bogza din care reținem: „Pe vremea când artiștii Renașterii dădeau la iveală tablourile și statuile care alcătuiesc o mare parte din tezaurul artistic al omenirii ne aflam cu mâinile în lanțuri și cu sufletul în obidă. Dar în epoca modernă când porțile artei au cerut un suflu nou, când mulți s-au rătăcit în căutarea unui drum propriu, unul dintre ai noștri, fără să-și piardă firea și cutezând mai mult decât oricine, a izbutit să dea materiei forma eliberată de detalii, ireductibilă și plină de mari simboluri cosmice de care era flămând spiritul vremii. Plecat de la poalele Carpaților și ajuns în capitala artistică a lumii, tăind piatra și mâinile sale de țăran din Gorj, Constantin Brâncuși a dăruit omenirii întregi, unei omeniri uimite și bucuroase să-l asculte, zborul avântat al Păsării măiestre, lipsită de aripi dar conținând zborul, chemarea, vocația și nostalgia spațiului, forța de a-l  străbate mai mult decât reproducerea în piatră, oricât de inspirată, a unei lebede, a unui vultur sau a unui albatros”. În continuare, au prezentat comunicări: acad. Răzvan Theodorescu – Brâncuși și  Academia Română ; prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu de la Universitatea Națională de Arte – Brâncuși și sinteza artelor. Utopie sau realitate?;  dr. Ioana Vlasiu, cercetător gradul I la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” – Sfântul din Montparnasse; dr. Ion Gerota – Brâncuși și Dimitrie Gerota. Povestea unui écorché și – poetul, eseistul și istoricul literar Laurian Stănchescu;  Documente privind descendența lui Constantin Brâncuși. În încheierea sesiunii a fost proiectat filmul  Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuși, realizat de Horia Muntenuș.

 Itinerar biografic

 Constantin Brâncuși a văzut lumina zilei la 19 februarie 1876 în satul Hobița, jud. Gorj, și a urmat școala primară la Petrișani și Brediceni, timp în care a lucrat ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina și Craiova. Urmează apoi Școala de Arte și Meserii din Craiva, după care  vine la București unde frecventează Școala de Belle-Arte,  pe care o absolvă în 1902. În timpul studenției realizează cu ajutorul profesorului de anatomie Dimitrie Gerota un ecorșeu, studiu anatomic în viziune artistică a corpului omenesc pentru a fi folosit la cursurile de anatomie. Lucrarea a fost realizată în cinci exemplare. În anul 1904 pleacă pe jos la Paris, pe parcurs poposind la Budapesta și Viena. Un an mai târziu s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din Paris, unde lucrează în atelierul Antonim Merciè până în 1906. Nu a acceptat să lucreze cu August Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „La umbra marilor copaci nu crește nimic”.    În 1906, expune pentru prima oară la Societè Nationale de Beaux-Arts și la Salon d’Automne din capitala Franței. În 1907 creează prima versiune a „Sărutului”, reluată de mai multe ori , ajungând la perfecțiune în 1940 cu „Poarta sărutului”, parte a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu. Tot Închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în legătură cu avangarda artistică pariziană.  Aici începe lucrarea „Rugăciunea”, o comandă pentru un monument funerar. Muncește mult, expune la Salonul Oficial din Paris și la expoziția „Tinerimii artistice” din București și participă la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclul „Păsări măiestre”, „Muza adormită” și „Domnișoara Pogany”. În 1914 își deschide prima expoziție la New York  care atrage atenția multor specialiști și  iubitori de artă. Prin ani, lucrările sale sunt expuse în numeroase orașe din lume – Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris ș.a. Dintre lucrările intrate în patrimoniu artistic al umanității amintim „Începutul lumii”, „Prometeu”, Domnișoara Pogany”, „Pasărea în spațiu”, „Măiastra”, „Pasărea măiastră”, „Cocoșul”, „Cumințenia pământului” ș.a. Anul 1918 este cel în care a realizat prima versiune  în lemn a „Coloanei infinitului”, definitivată și inaugurată, împreună cu „Masa tăcerii” și „Poarta sărutului” la Târgu Jiu între anii 1937-1938.  S-a stins din viață la 16 martie 1957, „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în patria mea”. Avea 81 de ani și se apreciază că a lăsat moștenire 215 sculpturi și peste 1200 fotografii. 

 Sculpturile sale i-au consacrat celebritatea – colecționarii au cumpărat operele i-au fost dedicate zeci și zeci de cărți, sute de articole și studii. Au fost menționate cu deosebire lucrările acad. Dan Grigorescu  și a lui Radu Varia, aceasta având versiuni și  în limbi de circulație mondială.  Comentatorii sunt unanimi în a aprecia că sculptura sa este o esențializare a formelor și o concentrare maximă a expresiei. E ceea ce, într-un fel, însuși mărturisea: „Ne aflăm cu toții la sfârșitul unei lumi…și este necesar să ne întoarcem la începutul tuturor lucrurilor și să regăsim ce s-a pierdut.” E de înțeles de ce Jean Cassou l-a considerat „unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” iar marele sculptor Henry Moore aprecia că „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”.

Brâncuși și spiritul vremurilor 

 A fost ales membru postmortem al Academiei Române la 3 iulie 1990, la 33 de ani de la plecarea sa pe drumul veșniciei. Acad. Răzvan Theodorescu, interesat de atitudinea Secției de profil față de Constantin Brâncuși, a constat că aceasta a fost „foarte marcată de politic, acolo unde politicul nu avea ce căuta”. Numai că, vorba cronicarului, nu omul este deasupra vremurilor, ci bietul om sub vremi iar vremurile au fost vitrege pentru mulți români în acea perioadă. Primul „atac”, nu singurul,  a fost în anul 1949, când, într-o ședință despre activitatea științifică a Academiei s-au menționat  numele a doi „transfugi” – cel al lui Gogu Constantinescu, părintele sonicității și Constantin Brâncuși, care ar fi căzut în „păcatul artei pentru artă pe care, fără îndoială nici el nu o putea înțelege” și „nu mai are nimic comun cu patria sa”.  Au fost mai multe acuze de acest fel, însă din păcate, documentele nu mai sunt și rămân doar sursele istoriei orale. De altfel, nu a fost singura personalitate care a cunoscut un asemenea „tratament”. Acad. Răzvan Theodorescu și-a exprimat părerea că această atitudine a avut un rol determinat în decizia marelui sculptor de a renunța la calitatea sa de cetățean român în 1952.  Când timpurile s-au mai îmblânzit, i-au fost dedicate sesiuni științifice  cum au fost cele amintite de acad. Marius Sala, la care mai adăugăm și cea de a doua ediție a colocviului european „Brâncuși.120 de ani de la naștere”, organizat de Academia Română împreună cu Comitetul Român UNESCO pentru  Deceniul mondial al dezvoltării culturale și Academia de Artă din București. 

 A fost amintită în mai multe rânduri atitudinea de o verticalitate exemplară a lui Ion Jalea, „un mare artist și o mare conștiință”, care la centenarul nașterii lui Brâncuși spunea: „Adevărații elevi ai lui Brâncuși, credem noi, apar astăzi…Există la noi în țară un tineret de artă înflăcărat și credem că el va construi o artă expresivă și de înaltă spiritualitate demnă de străvechile noastre tradiții, de arta înaintașilor lor.” Trecut-au anii și  prin  ’70 Theodor Enescu a avut ideea înființării unui centru de studii brâncușiene în cadrul Institutului de Istorie a Artei,  rediscutată  abia în 2008, după ce  Institutul a primit o donație de la Barbu Brezianu.  Anul trecut  proiectul „Sfântul de la Montparnasse. Între document și mit: o sută de ani de exegeză brâncușiană” a primit finanțare din partea Consiliul Național al Cercetării Științifice. Acum, consideră Ioana Vlasiu, „Centrul de studii brâncușiene „Barbu Brezianu” se află sub auspicii bune și fără să ne propunem ținte de neatins vom încerca să asigurăm o anumită continuitate cercetării nu doar a operei brâncușiene, ci și a fenomenului cultural care s-a creat în jurul lui Brâncuși.”  Peste toate, cuvintele pline de tâlc ale lui Brâncuși: „Simplitatea este în sine o complexitate – și trebuie să te hrănești cu esența, ca să poți să îi înțelegi valoarea.”

POSTAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.