Despre Muzeul de Arta Comparata de la Sangeorz-Bai, publicul nu stie mare lucru. El functioneaza de 10 ani si organizeaza, in fiecare vara, un Simpozion de Arta Contemporana in cadrul caruia un numar de artisti isi propune viziunea asupra temei decise de organizatori. In acest an, tema a fost Centrul. Un grup de sase plasticieni au impus lemnului (materialul de lucru) forme si structuri menite sa comunice propria idee despre aceasta polisemantica vocabula, creatiile facand obiectul unei interesante expozitii la galeria Simeza. De varste apropiate, cei sase artisti sunt cunoscuti de acum atat in tara, cat si peste hotare, unde lucrarile lor au figurat in expozitii de grup sau personale. Pentru Mihai Chiuaru, monumentalistul stabilit la Bacau, autor al unor compozitii monumentale la Bancorex (Piatra Neamt), Agricola International din Bacau, ambele Sgraffito, dar si al mozaicului din Piata Centrala a Medgidiei sau al frescei de la Manastirea Horaita (Neamt), Centrul insemna Sacru. Imagine si titlu trimit transparent la obiectele si insemnele religioase, a caror figurare contemporana include insa si vectori din afara crestinismului. Prezent in expozitia de la Simeza cu sculptura si pictura, artistul ne invita sa dezlegam in fata lucrarilor sale un mister dincolo de conceptele biblice. Dverele sale acopera nu usi de altare, ci porti catre lumi in care accesul nu este posibil decat prin diverse forme de initiere. Este cazul compozitiilor in acrilic, pe hartie, dar mai ales pe panza, in care crucea, vesmantul se combina cu elemente iconografice ancestrale, si este cazul, in special, al sculpturii in lemn cu acelasi titlu, monumentala cale catre un ideal, catre o lume, cale ale carei etape succesive stau sub acelasi semn al initierii.
Nascut chiar la Sangeorz-Bai, Maxim Dumitras ne propune un alt demers. Pentru el, Centrul este, de fapt, un parcurs. Verigile sale par a fi centru si parte in acelasi timp, simboluri ale lantului existential ce uneste diferitele componente ale lumii. Compozitiile sale din lemn, pe care acrilicul pune insemne colorate, au in centru contorsionatele zale ale acestui lant, perfect structurate in jurul unui ax central, care le imprima o spiralata miscare, sau Toiegele, accesorii ale drumului de parcurs, fie el fizic sau spiritual. Mai tanarul component al grupului, Radu Dumitriu, asaza drept centru al universului, al lumii, Constructia. Componentele esafodajelor sale, forme paralalepidice ce pastreaza aspectul brut al materialului, dar evidentiaza si structura intima a lemnului, diferita de la un strat la altul, au si ele aceeasi dubla dimensiune: traiesc -in sine-, gratie perfectiunii formei lor geometrice, si traiesc in lantul intregului, ca elemente constitutive ale turnului-scara.
Parca anume gandita astfel, participarea la expozitie a lui Teodor Morar include, evident filtrat prin propria reflexie si personalitate, elementele intalnite pana acum. Cunoscut mai ales ca pictor, artistul expune acum si sculptura, masive constructii in lemn – Scara – cu un joc al planurilor tradand preocuparea plasarii in spatiu, dar si cu o ritmare a suprafetei ce tradeaza ochiul obisnuit cu culoarea. De altfel, caroiajul suprafetei sculptate il continua pe acela al compzitiilor in acrilic – Ritual, Patratul – ce propun, la randul lor, un dublu concept al centrului: spatial, in cadrul structurarii compozitiei, spiritual prin simbolistica, tinand tot de sacru.
In sfarsit, doi artisti pentru care dimensiunea Centrului este data de consubstantialitatea sacru-uman. Pentru Laurentiu Mogosan, Mana, in gestul binecuvantarii, se dovedeste esenta universului. In desen sau in lemn, cu alungiri si distorsionari amintind de medievale figurari, dar prinse in sinteze de acuzata modernitate, mainile sale capata dimensiuni impresionante, intr-o ordine a lucrurilor evident inversata fata de realitatea obiectiva. Gheorghe Muresan reinvie unul dintre miturile ancestrale ale umanitatii. Adaposturile sale, solide constructii tripodice, par sa descinda, cu o sporire de sensuri, din axis mundi. Ele sunt locuri in care legatura intre cer si pamant este posibila, locul matricei, al inceputului, al sfarsitului, dar si al seninei increderi in forta benefica a locului. Am zice ca artistul propune chiar Centrul. Nu drumul, nu initierea, nu speranta in apropierea de el, ci Centrul gasit, recunoscut si prezentat privitorului spre contemplare si linistita impacare.
Expozitia de la galeria Simeza are mai multe merite. In primul rand, prezinta publicului operele a sase artisti consacrati, chiar si cei mai tineri. Dar, mai mult decat atat, este pentru prima data cand aduce in fata vizitatorilor bucuresteni rezultatele unui simpozion de creatie din tara, permitandu-le astfel o imagine mai completa asupra directiilor, tendintelor, preocuparilor artistilor contemporani. In sfarsit, expozitia in sine este o opera de arta prin dialogul discret ce se creeaza intre operele apartinand unor artisti atat de diferiti ca individualitate creatoare, atat de inruditi ca reflexie asupra rosturilor lumii si asupra esentei conceptelor spiritualitatii din toate timpurile.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
