Klaus Kinski (18 octombrie 1926-23 noiembrie 1991) ramane una dintre cele mai sclipitoare si mai spectaculoase personalitati ale scenei si ecranului: excesiv pana la impudoare, extrovertit, extrem de talentat, radical pana la autodistrugere.
Centrul Cultural Austriac din Palatul Palffy a organizat pentru prima oara la Viena o expozitie de fotografii si documente care prezinta anii de tinerete ai viitorului star. Publicul stie prea putin despre perioada petrecuta de adolescentul de 15 ani Klaus Kinski in anii de razboi 1941-42 la Kamten. Intre 1955 si 1962, a locuit la Viena, orasul lui de suflet, anii cei mai plini de succes ai actorului de teatru si recitatorului Kinski, dar si anii celor mai mari tragedii in viata sa profesionala si privata. Este perioada in care si-a cunoscut prima mare iubire in Kamten – o va reintalni, 16 ani mai tarziu, in primavara lui 1958, intr-un teatru vienez. Tot acum va evolua de la rolurile secundare din 1946 la marile roluri din 1956 (Torquado Tasso a lui Goethe), pentru ca in 1962 sa se desparta definitiv de scena. Fotografiile si portretele din acesti ani stau marturie pentru o prezenta scenica neobisnuit de intensa, reusind sa redea atmosfera densa pe care o crea Kinski si fascinatia exercitata asupra publicului. Indiferent de rolul pe care-l interpreta, Kinski parea sa ocupe intreaga scena cu personalitatea lui. A fost un adevarat fenomen al vremii sale. Pentru el, arta si viata s-au contopit de la bun inceput. A intruchipat acel spirit de opozitie ce avea sa se manifeste in revoltele culturale si politice ale anilor *60. A fascinat publicul prin capacitatea sa de a transgresa, lucru pe care oamenii indraznesc sa-l faca doar in cele mai nebunesti si tainice visuri ale lor. A polarizat opinia publica, a fost iubit, a fost urat.
45 de ani din viata lui de artist al teatrului si al ecranului sunt ilustrati in aceasta expozitie prin fotografii realizate de fotografi cunoscuti sau mai putin cunoscuti, multi dintre ei vienezi.
