Pe pantele sudice ale muntelui Mycale, in a doua jumatate a secolului al IV-lea i.d. Hr., aparea, gratie ajutoarelor primite din partea Atenei, orasul Priene, continuare a unei prime asezari despre care nu a mai ramas drept marturie decat o moneda de electron cu efigia Atenei, batuta la anul 500 i.d. Hr. Urcand, sub soarele arzator al primaverii tarzii, muntele cu arbori putini si umbra saraca, descoperim la tot pasul splendoarea apusa a cetatii grecesti, aflata o vreme sub aripa Atenei, trecuta in stapanirea regilor Pergam-ului si ocupata mai tarziu de romani. La inceput, orasul era aproape de mare si avea un port, dar aluviunile raului Meandru au impins apele marii tot mai departe, incat, la sfarsitul epocii romane, Priene era o localitate de uscat.
Alexandru cel Mare si-a legat numele de Priene si de faimosul arhitect Pytheos, cel care a construit Templul Atenei la anul 334 i.d. Hr., autor si al Mausoleului din Halicarnas.
Efortul tau de a urca muntele cu greutate este rasplatit prin frumoasa vedere strategica asupra vaii si prin constructiile asezate atat de inteligent pe un amplasament limitat, greu de amenajat si de aparat. Doua artere principale se incruciseaza in partea centrala a orasului in unghi drept, ca si straile secundare ce se intretaie, orasul fiind inconjurat de puternice ziduri de aparare, care insa au un traseu neregulat, intrerupandu-se in peretele de stanca al Acropolei. Nu departe se afla Agora din Priene, loc deschis pentru discutii si afaceri. Separarea partii comerciale de cea publica, cum cereau Aristotel si Hipocrat din motive de ordin igienic, era rezolvata aici prin construirea de mici piete alimentare, alipite porticului Agorei.
La sfarsitul secolului al II-lea, Agora e inchisa pe latura de nord de impresionanta colonada dorica, -Stoa sacra-, care si azi iti taie respiratia cu maretia ei desenata pe verdele fundal al pinilor mediteraneeni. Si la Priene spatiul public a fost infrumusetat cu statui, si exista fundatii ale acestor elemente ornamentale, la inceputul secolului al II-lea Agora primind in partea de nord-est primul arc cu boltari cunoscut in arhitectura greaca.
Epoca elenistica da o forma arhitecturala desavarsita si o bogata tratare plastica constructiilor destinate adunarii reprezentantilor poporului. Materiale de constructie si finisaje scumpe fac ca monumentalitatea edificiilor publice sa nu fie inferioara templelor. Constructiile parlamentare, cum ar fi Buleuterion-ul ce adapostea intalnirile Senatului, ca si Eclesiasterion-ul, ce ii cuprindea pe toti cetatenii cu drept de vot, lasau posibilitatea ca marile reuniuni sa aiba probabil lor in teatrul orasului, dispunand de 5.000 de locuri. Buleuterion-ul din Priene a fost construit cam in jurul anului 150 i.d. Hr., dupa cel din Milet, si inainte de Stoa sacra. Prytane-ul era sediul in care liderii Senatului isi desfasurau activitatea, primeau oaspeti straini si ofereau pranzuri, reuniuni considerate drept o mare cinste pentru invitati.
Teatrul, pe panta accentuata ce urca pe stanca Acropolei, inceput imediat dupa fondarea orasului, este considerat drept una din cele mai importante lucrari ale Antichitatii grecesti. Incepand din secolul al II-lea, spectacolele se desfasurau in spatiul avanscenei, teatrul fiind modificat in repetate randuri, pentru a-si putea desfasura cu succes misiunea sa.
Templul Atenei, construit pe o terasa naturala superioara, cu 15 metri mai sus de planul Agorei, este cea mai veche constructie a orasului. Dedicat zeitei Atena, cea care ocupa primul loc printre divinitatile venerate in Asia Mica, el este o creatie a arhitectului Pytheos, ridicat nu cu mult timp inainte de Mausoleul din Halicarnas, una din cele sapte minuni ale Lumii Antice. Alexandru cel Mare, contribuind la ridicarea constructiei, a participat la inaugurarea sa, desi constructia nu era terminata definitiv. In acest sens sta marturie donatia printului Orophernes al Capadocciei, care completeaza incinta cu statuia Atenei, inspirata de cea de pe Parthenon, definitivand constructia sacra si cu un altar. Templul Atenei din Priene a devenit un model clasic pentru arhitectura ioniana elenistica si gasim in paginile cartii lui Vitruviu mentionarea unei carti a lui Pytheos, ce isi expunea principiile sale privind arhitectura, dupa maretele constructii pe care le daruise lumii ioniene. Romanii vor practica in acest templu cultul imparatului, ridicand si propileul din partea estica a incintei sacre a templului.
Elemente fundamentale ale educatiei grecesti, gimnastica si muzica isi aveau institutiile lor. Activitatea esentiala a Gymnasiu-lui depasea in importanta pe cea a incintelor in care se practicau exercitiile militare. Priene avea doua gimnazii, cu incaperi pentru studiu si exercitii fizice, unde se desfasura viata intelectuala, impletita cu viata publica a orasului. Aici apareau bibliotecile, se tineau recitaluri, se dadeau lectii si conferinte, era locul in care invata tineretul.
Desigur ca un oras grecesc nu isi datora personalitate arhitecturii locuintelor individuale, dar locuintele din Priene ne consemneaza primele trasaturi ale casei elenistice, folosind piatra si caramida arsa la soare, dar si materiale ceramice.
Loc de popas de un exceptional farmec pe imens de bogatul parcurs al culturii grecesti din Ionia, Priene este un moment de istorie culturala pe care nu trebuie sa il ratezi in vizita ta prin Turcia de azi. Caci aceasta imensa bogatie culturala asezata pe pamantul Asiei Mici te face sa intelegi Mediterana, izvoarele devenirii noastre, si sa descoperi in incantatoarea Turcie, diversa, umana, primitoare, cheia unei vacante ideale.
